In the death of her pain, she felt alive

The harrowing ending

In the death of her pain, she felt alive
Capitolul 1 - the harrowing ending

Astăzi s-a încheiat un capitol important din viața mea, poate cel mai important. Probabil asa a fost sa fie, nu pot trai intr-o poveste , nu pot trai intr-o bula imaginara in care sa tot sper ca totul va fi bine. Totul a devenit și mai urat in ciuda eforturilor mele. Totul a fost dureros, deși nu a fost doar vina mea. Totul a fost si frumos, deși nu a fost acel "frumos" la care ma aștept și visez , a fost totuși cel mai "frumos" pe care l-am primit vreodată in viața mea.Dar s-a încheiat. Cu durere, cu vorbe nespuse, cu mii de sentimente intense. S-a încheiat la fel cum a început: fulgerător. Regrete? Chiar nu. Am făcut tot ce am putut ca sa mențin aceasta relație , am făcut mai mult decât as fi putut sau decât mi-as fi imaginat ca pot. Am luptat pentru relație împotriva voinței mele, împotriva valorilor mele . Dc? Iubirea e oarba. Și dacă as da timpul inapoi, tot as face aceasta greșeală . Tot as iubi la fel de intens pentru ca doar asa iubesc. Poate am întâlnit persoana potrivită la momentul greșit sau poate nu a fost o legătura suficient de puternica, cert este ca s-a terminat. Cred ca cel mai dureros lucru prin care poate trece un om este sa fie părăsit când oferă tot ce are și totuși nu e suficient. Atât pot oferi , dacă as putea sa pot mai mult, as oferi fără sa ma gândesc la ce primesc. Am fost numita in toate felurile , deși nu meritam mereu , deși nu era vina mea, dar nu a fost niciun moment in care sa nu te ador și sa te urăsc. Da, m-ai părăsit , dar nu te-as putea uri . Probabil nu am fost ceea ce cautai, nici tu nu ai fost , dar ai fost totul pentru mine. Toată lumea mea. Tot de ce aveam nevoie. Nu a fost sa fie, repet . Deși ar mai fi mers relația, ar fi mers pt câteva zile și apoi reluam inapoi aceleași discuții : relația a fost un viciu, dar un viciu fără de care nu pot trai momentan. Deși nu aveam ce vorbi, prezenta ta ma făcea sa simt totul ... totul , scriu aceste gânduri in lacrimi , cu durere in suflet pentru ca nu am fost suficientă pentru a nu ma părăsi ...nu m-ai mai dorit in viața ta, nu te învinovățesc deloc , sunt o persoana dificila și poate nu merit toate eforturile din partea ta. Dar, îți readuc aminte , si tu ai trecut prin astfel de faze, dar nu as fi putut sa te părăsesc , eram singurul lucru pe care il aveai...E chiar greu sa fii singur , dar e greu sa fii singur in 2....e greu sa speri ca vei fi iubit, ca vei fi apreciat sau sa simți ca te vrea cineva ........e totul un vârtej in mintea și sufletul meu : un vârtej de sentimente , de gânduri , de amintiri . Amintirile..sunt cele de neprețuit . Sunt cele care ma țin vie in acest moment , sunt cele pe care nu le voi putea vreodată . Pentru tine au fost lucruri însemnate , dar eu le am găsit cel mai important sens , le-am găsit frumusetea in simplitatea lor , fiecare detaliu îl am întipărit in inima și suflet. Tu probabil nu ai dat importantă acestor detalii sau mie...poate nu ai simțit niciodata fericire când ai fost alături de mine , dar m-ai facut cea mai fericita când eram in brațele tale...simteam ca trăiam ...simteam cum îmi bate inima.....simteam totul... S-a încheiat la fel cum a început ... e dureros, dar nu sunt singura care trece prin asta, corect? Nu sunt nici prima , nici ultima. Asa ca voi supraviețui.