"Mereu am avut o parere proasta despre mine . " Asa incepuse prima pagina din jurnalul pe care il scriam pentru el in timpul acela..el care mi-a deschis ochii si m-a invatat atat de multe lucruri pe care probabil nu le invatam la scoala in 5 , 6 ani .
Ei , deci sa va spun cum a inceput totul ..
Tot ce avem noi a inceput tot in septembrie , dar anul trecut . Stateam cu un baiat pe care il iubeam dar care locuia la o distanta foarte mare de mine ; nu ca nu cred in relatiile la distanta , doar ca in toate cazurile in final toti 4 sunt fericiti ( am simtit pe pielea mea ) . In fine , il iubeam mult ..imi era atat de dor de el , ma obisnuisem sa stau in fiecare zi cu el si atunci cand am plecat acasa am simtit ca mi-am lasat jumatatea in urma a 230 km . Vara aceea fusesem numai a lui , insa nu a mers totul asa cum as fi vrut eu . Eu sunt visatoare , imi doream drama , pasiune , si un strop de 'piper' ..el era ingamfat , aiurit si glumet ( si sunt sigura ca si acum mai e ) , asa ca ne-a mers bine doar o perioada ..asta pana cand a plecat el la mare si m-a lasat singura ; de atunci sentimentele au inceput sa se topeasca in zilele toride de vara , iar cand s-a intors m-a gasit schimbata . Nu mai eram 'fermecata' de minciunile lui nevinovate , de sarmul lui care imi taia respiratia si de parfumul al carui miros imi patrunsese si cel mai mic por din corp . Dupa toate acestea , in ultimele 2 saptamani din vacanta m-am comportat asa cum invasem de la el (indiferent , nepasator , calculat ) ; astfel l-am facut sa isi dea seama cum m-am simti eu de-a lungul 'relatiei' noastre , l-am facut sa deschida ochii si sa se comporte asa cum trebuia sa faca un om care se considera barbat..dar , eu deja nu mai aveam nevoie de asa ceva , imi ajunsesera toate noptile albe in care imi faceam griji ca nu raspundea la telefon , ca poate e cu alta fata , ca poate e bolnav si vrea sa stea cineva langa el , ca poate vrea sa se desparta de mine dar ii e mila si asteapta toamna ca sa aiba motiv. Asa ca , dupa ce am plecat acasa , am incercat sa-l las in urma . Recunosc , mi-a fost dor de el dar aveam mai multe motive sa fiu fericita decat sa stau sa-mi plang de mila din cauza unui baiat despre care realizasem ca nu prea stiu nimic ..si nici macar nu eram sigura ca ceea ce stiam de el pana atunci nu erau minciuni . Septembrie si octombrie au fost cele mai urate luni pe care le-am trait vreodata ..eram dezamagita de mine ca imi oferisem inima unui necunoscut fara sa-i cer nimic la schimb , ca ma lasasem purtata de un val imens care ma impinsese atat de tare in larg incat nu am putut sa gasesc o metoda plauzibila sa ma pot intoarce usor si teafara la mal. I-am suportat capriciile , am suportat faptul ca nu ma suna cu zilele si vorbeam decat daca-l sunam eu sau daca se plictisea si isi aducea aminte ca are o iubita , am suportat apelurile de la persoanele necunoscute care imi spuneau ca el ma insela si ca incepuse sa spuna lucruri urate despre mine .. am suportat pana cand n-am mai putut sa retin vreo alta informatie , pana cand am clacat si am zis pas ' iubirii' profunde pe care am crezut c-o traiesc .
