știu că șansele ca tu să citești această scrisoare sunt mici, sunt prea mici, dar vreau să îmi dau frâu liber sentimentelor, pentru că e ora 3 și jumătate în dimineață și mă tot gândesc oare cum ar fi dacă ai fi aici.
ți-am frânt inima, știu. știu că m-ai cunoscut într-un moment prost, prea prost. și știu că una din pasiunile mele cele mai mari de la vremea aceea era să mă joc cu inima ta. să te văd cum mă iubești și cum încerci să faci să fie bine, pe când pentru mine, ei bine... nu era chiar așa. și aici nu spun că nu te iubeam, te iubeam din adâncul sufletului până în vârful buzelor, dar nu mai voiam să simt durere, așa că am luat-o ca pe o distracție. și acum îmi amintesc, diminețile în care mă trezeam și găseam acele mesaje lungi de la tine, care mă făceau mereu să zâmbesc. și știu, știu că ai acel ceva, ce nu l-am găsit până acum la alți bărbați. și asta a fost mereu ciudat, această diversitate pe care o găseam la tine, felul în care vorbeai, cum te exprimai.
always and?
forever.
era o dată. o dată ca niciodată care s-a preschimbat în acum și nu mai ești. dar viața asta dată dracului sunt sigură că o să ne facă din nou un drum care să se intersecteze. pentru că da, mereu am primit ceea ce mi-am dorit, deși a fost rău pentru mine. și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru lucrul ăsta, că niciodată nu mi-a luat ce nu meritam sau nu era în regulă pe moment, ci m-a lăsat să am ce îmi doresc, ca să ajung singură să îmi schimb perspectiva. însă, cu tine, povestea este diferită. apusul acesta de soare nu mai este ca și fenomen al naturii, ci metaforic în sufletul meu, că în realitate imediat răsare. și eu sunt aici și iar scriu rânduri. scriu și tot scriu și mă gândesc la tine. și da, îmi aduc aminte fiecare moment. în caz că te-ai întrebat vreodată dacă te-am uitat, nu, n-am făcut-o. mi-aș dori să citești aceste rânduri doar ca să îți alin durerea pe care știu că o ai încă în suflet din cauza mea. am fost o nenorocită și recunosc. îmi recunosc actele de lașitate, cel mai mare a fost că te-am lăsat să pleci. și mi-am jurat că în viață nu las ce iubesc și uite, ce-am făcut? de ce am ales așa ceva numai eu de atunci ar putea să îți răspundă. iar eu de atunci nu mai există, prin urmare e inexistent și un răspuns. aș mai vrea să știi că nimeni nu mi-a oferit vreodată momente de fericire cum mi-ai oferit tu. deși într-o perioadă relativ scurtă, m-am simțit fix așa cum mă catalogai, cea mai frumoasă din lume. îmi pare rău că n-a fost pentru totdeauna. și îmi pare și mai rău că puteam să fac să fie, dar nu am făcut. a fost unul dintre multele momente din viață în care am fost o lașă, nu am avut puterea să îți spun: 'stai, nu pleca'. iar tu probabil te-ai uitat de prea multe ori în spate, așteptând să te chem înapoi, dar n-o făceam. așa că prin aceste rânduri nu pot decât să îți mulțumesc. că ai fost și ești un om extraordinar, genul de om peste care nu am să mai dau niciodată. pe cât de mare este regretul că te-am pierdut pe atât de mare e sentimentul de fericire că am dat și eu peste un bărbat în viața asta care să fie de-a dreptul interesant, nu plictisitor ca toți care s-au învârtit în jurul meu până acum. era un moment în viață când am crezut că n-o să consider niciodată un bărbat perfect din toate punctele de vedere. apoi ai apărut tu și mi-ai dat toate aceste gânduri peste cap. tu, tu ești perfecțiunea. și mi-e frică de faptul că de acum încolo, o să caut mereu bărbați care să îți semene, o să te caut în fiecare tip care o să îmi iasă în cale, dar nu te voi găsi. îmi vine să râd de mine, când mă gândesc că am lăsat bărbatul perfect pentru mine să plece. probabil că doar o idioată ar fi putut să facă așa ceva și de ce nu, chiar mă autoetichetez așa.
poate te întrebi de ce această scrisoare nu este lacrimogenă, de ce nu îți spun cât de dor îmi este de tine, ci doar te laud pe toate planurile. fac acest lucru pentru că am încredere în mine și în puterea sufletului meu de a aduce orice îmi doresc la nivel palpabil. așa cum am menționat mai sus, mereu am primit ceea ce mi-am dorit. și să știi, 'iubire', că dacă îmi doresc să îmi apari în cale, o să-mi apari. ceea ce este mai parșiv legat de acest lucru, este faptul că poate o să-mi apari peste ani, când deja am crezut că am trecut peste. dar nu o să trec peste tine. am trecut peste mulți, prea ușor, mai ușor decât aș fi crezut că am să trec, dar nu și peste tine. că știu, ceea ce am găsit la tine, niciunul nu are. și asta e problema când îl găsești pe cel perfect, de restul nu te mai interesează și pare că nu te mai mulțumește niciunul. când îți spuneam că ești foarte special și diferit nu înțelegeai niciodată despre ce vorbesc. nu te vedeai, probabil. dar ceea ce îți doresc în viață este să te simți așa cum te descriu eu. dacă această scrisoare o să ajungă la tine și o să ajungă, să știi că te vreau fericit. acest lucru ți l-am mai spus eu, cu mine sau fără mine, vreau să îți văd zâmbetul acela superb pe chip mereu. sau nu să îl văd, dar să mi-l imaginez, să știu că e acolo.
în final nu îmi cer iertare, că nu mi-au plăcut niciodată dramele și consider că o să ți se urce oricum prea mult la cap dacă o să citești aceste rânduri. dar da, regret cu toată ființa mea că te-am lăsat să pleci. dacă o să am un regret în viață, acela ești tu. știu că un 'te-am iubit mereu, îmi pare rău' de la persoana care te-a rănit și venit și prea târziu, nu mai înseamnă absolut nimic. sau poate înseamnă? tu să-ți răspunzi. tot ce mai știu acum este că mai am două fraze de scris și mă întorc în pat, iar tu ești la sute de kilometri depărtare, însă, foarte aproape de inima mea. creierul mi-e de-a dreptul scufundat în amintirile cu tine, mă mir că nu se îneacă. vreau să închei aici, reamintindu-ți că ești cea mai diferită și specială persoană pe care am cunoscut-o eu vreodată. și da, mi-e dor de tine.
am scris scrisoarea aceasta cu mult drag și cu riscul că mă repet, mi-e dor de tine.
You can never " just be friends " with someone you fell in love
