You are MINE [Yaoi]

Capitolul II

*Jake's P.O.V.*

Stăteam ghemuit sub plapumă, ascultam muzică şi plângeam. De ce ni se întâmplă asta?...
Pe la 4 dimineaţa m-am dus în bucătărie pentru că îmi era foame.

*Daren's P.O.V.*

Nu pot să dorm. Mă gândesc într-una la el. Îmi vine să urlu de nervi pentru ce ne-a făcut mama. Mda... În fine.
Am mers în bucătărie să beau ceva. Am rămas surprins când l-am văzut pe Jake mâncând. Credeam că e în camera lui.
-De ce ai fugit atunci?...
-Nu mai suport... Nu mai suport să stau departe de tine. Înţelege. Suntem fraţi, da... Dar nu trebuia să ne facă aşa. Poate că avem noi ceva special, nu ştiu ce... Dar simt că avem, şi lumea ne judecă.
Începuse din nou să plângă... Dar reuşi să nu arate asta şi continuă să mănânce.
-Crezi că eu suport să stau departe de tine? Mă doare tare... Sincer, şi eu cred că avem ceva special.
M-am dus şi m-am aşezat lângă el. Acesta mă luă în braţe. I-am răspuns la îmbrăţişare şi i-am dat un sărut pe frunte.

*Jake's P.O.V.*

În sfârşit... Suntem doar noi doi. Ca atunci când eram mici... Mama a fost o idioată.
-Daren...
-Da?
-Te.... Te iubesc.
-Şi eu te iubesc, Jake.
Între timp, mama veni jos şi ne văzu. Am vrut să mă desprind din îmbrăţişare dar Daren nu mă lăsa. M-a tras mai aproape de el.
-Mamă... încerc eu să spun ceva.
-E în regulă, Jake. Nu pot să vă ţin despărţiţi până la nesfârşit.
Nimeni nu a mai spus nimic. Mama plecă în camera ei iar eu şi cu fratele meu am rămas iar singuri.

*Daren's P.O.V.*

Am rămas iar singuri. Nu am mai rezistat şi l-am sărutat. I-am muşcat buza inferioară. Acesta a scos un mic geamăt care îmi gâdila auzul.
După minute bune, am rupt sărutul.
-Haide la mine în cameră. i-am spus lui Jake.
-D-de ce?
-Nu vrei să stăm amândoi?...
-Ba da...
-Nu-ţi fac nimic. spun eu amuzat de faţa lui speriată.
-Promiţi?
-Promit.
Am mers la mine în cameră.

*Jake's P.O.V.*

Camera lui Daren e aşa... Întunecată pentru mine. Are pereţii negri, tot felul de postere cu trupe rock şi desene ciudate de-ale lui.
-Ce e?
-Ăm.. Nimic. Doar că... Mi se pare cam ciudată camera ta, fără supărare.
-Eh, şi mama mi-a zis la fel. Vrei să ne uităm la un film?
Am aprobat.
-Vezi că pun unul horror.
-B-b-bine.
Iar filme horror... Mi-au ajuns... Nu le mai suport. Din cauza „prietenilor“ mei era să fac infarct. În fine...
Pe la jumătatea filmului m-am ascuns sub plapumă fiindcă îmi era frică.
-Jake, te mai uiţi?
-D-d-da...
-Prin plapumă? Serios?
-Bine, nu mă mai uit. Vreau să dorm.
-Hai că sting acum televizorul că şi mie mi-e somn.
-Somn uşor, Daren.
Acesta mă luă în braţe şi îmi spuse:
-Mersi la fel.