Monolog

143 0 0
                                    

Ma pot numi nebun ,ca am ajuns sa-mi vorbesc mie ,

Ma simt ca-ntr-un pustiu , ce sunt captiv o vesnicie .

O umbra trecatoare ce nu-i dai importanta

Cam asa ma simt in momentul de fata .

Si ma intreb oare cu ce mi-am gresit ,

De mie mi se intampla.

Oi fi eu vre-un nesimtit ?

Un prost , tampit cu tampla ?

Sau vreo ciuta balegata

In mijloc de drum uitata ?

Ma uit la mine si nimic , seman cu toti ...

Sau poate o-mi fi cu totii netoti ??

O-mi fi cu totii orbi dominati de ciuda ??

O-mi fi cu totii profitori cu minti sfruntrate ??

Sau poate e doar o boala a celor invidiosi

A celor orbi si profitori a celor mincinosi

Ce vor ca sa ne vanda dupa bunul plac

Nu mai zic nimic . Eu tac

Cai nam cu sai vorbesc . N-are cine sa m-asculte

Off ... ce greu e sa vorbesti singur cand nici tu nu te-ntelegi

Dar cei sa-i faci .... n-ai cum sa te dezlegi

N-ai cum sa scapi de amarul ce-ti sta in gat blocat

De-o lacrima ce-ti curge pe obraz ... off ce pacat !

Doar asta mi-a ramas o foaie si un pix doar ele ce ma mai asculta

Insa foaia e din ce in ce tot mai tacuta ..

Placut sa vezi ca ai pe cineva in gand si pe buze un nume

Si sa nu te simti " Singur pe lume " !

Album de poeziiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum