Stăm la soare, în curtea din spatele casei mele şi povestim. Eric, Andrei şi Tatiana stau pe câte un scaun, în jurul mesei, iar eu stau într-un şezlong. Înainte să se apuce Tatiana de turuit, stăteam ca o patetică Lolita îmbătrânită care se crede încă fermecătoare: cu părul împletit în două cozi lungi, cu o pălărie de paie cu boruri largi pe cap, în costum de baie, drapară cu un şal, cu o carte în mână şi un pahar mare de limonadă în cealaltă. Însă, de cum a început Tatiana să vorbească, m-am ridicat, mi-am pus cartea jos şi m-am burzulit ca o bufniţă căreia nu-i place ce aude, sprijinindu-mi coatele pe oasele de la bazin, bărbia în pumni şi uitându-mă urât şi răutăcios la ea, pufăind din când în când. Andrei stă sprijinit de spătarul scaunului lui, având expresia aceea de domn profesor pe chip şi aruncându-mi din când în când câte o privire dojenitoare, ca şi cum aş fi o elevă problematică pe care nu îndrăzneşte să o scape din ochi. Eric stă drept ca o prăjină în scaunul lui, încercând să pară indiferent sau dezinteresat însă eu îl ştiu prea bine ca să mă las păcălită: se simte incomod, e supărat şi subiectul este prea aproape de zona interzisă a discuţiilor. Tatiana stă lejer, fără să observe bosumflările mele, dojenile tăcute ale lui Andrei sau faptul că Eric e aşa de palid că ar putea să treacă drept fantomă.
Când Tatiana a ajuns la noi azi dimineaţă, după ce am întâmpinat-o, am întrebat-o ce mai face, ce mai scrie, dacă i se vând cărţile şi tot felul de alte nimicuri politicoase, dar, de data aceasta, în loc să îmi răspundă scurt şi politicos ca de obicei şi să înceapă apoi să mă agaseze cu întrebări legate de nuntă, biserică şi primărie, a dorit să împărtăşească cu mine o idee nouă. Tatiana, care până acum a scris romane drăguţe, uşurele, simpluţe de dragoste pentru mămici sau fete visătoare – nu zic proaste, dar... așa, mai facile – a decis, dintr-o dată, să folosească scandalul ca mijloc de propulsie literară. Într-o zi, când citea un ziar, şi-a dat seama fata, că ar fi mai interesant să scrie despre un subiect controversat, care este încă tabu în România, şi a ales, dintre toate, tocmai homosexualitatea. Din ziua în care şi-a ales subiectul şi până azi, s-a „documentat”. Deodată, mi-o imaginez pe Tatiana, o femeie stilată şi aranjată căreia îi sunt foarte dragi exprimările alese, filosofia lui Kant şi scriitorii clasici, căutând pe google „gay sex” şi ajungând, total întâmplător, pe un site porno. Gândul acesta este aşa de amuzant că îmi vine să pufnesc în râs, dar mă abţin şi îmi muşc degetele.
- Rebeca, mă întreabă Tatiana întorcându-se către mine, ce părere ai? Ştiu că tu eşti obişnuită cu subiectele scandaloase.
Mă scarpin în cap, îmi aranjez eşarfa pe mine şi îmi dau pălăria mai în faţă ca să îmi ascund chipul în umbră. Simt privirile lui Eric şi ale lui Andrei, care mă avertizează tăcut să-mi ţin limba.
- Ah, păi, Tatiana... Cu greu aş spune că acest subiect e scandalos. Dacă vrei un subiect scandalos, scrie despre necrofilie, îi răspund, zâmbind larg.
Peste umărul ei îl văd pe Eric încruntându-se la mine, apoi, încercând să pară degajat, îl întreabă pe soţul meu ce planuri are pentru vacanţa de vară, iar Andrei îi răspunde fără să mă scape din ochi că vrem să punem geamuri termopan la încă trei camere şi să reparăm scara.
- Rebeca, nu glumi aşa, chicoteşte Tatiana legănându-şi mâna către mine, într-un gest de domniţă flatată.
- Dar ştii tu ceva despre asta, o întreb. Sau ţi-ai ales subiectul ăsta pentru că e controversat?
- Într-adevăr, nu ştiu foarte multe despre subiect, recunoaşte Tatiana. Doar ce am citit câteva cărţi în care se întâmpla să fie personaje gay şi am văzut nişte filme, dar a fost suficient pentru a-mi frapa interesul.
