Camera Obscura

CAPITOLUL 1...................................................................Saltul

  -Hei....Uite-l...s-a trezit.Se uita in jur,hmmmm...parca ar fi nou-nascut,nu cred ca va cunoaste!         

  -De parca pe dvs. da....io taie  femeia. Scuzati-ma....nu stiu ce am..

  - Se intelege de la sine....n-are nimic...si eu as face la fel daca as avea rudele bolnave!

  - Nu este bolnav....a fost impuscat!! tipa aceasta.

Da,asa este,in mijlocul celor patru pereti se aflau doctorul,o prietena de-a femeii,asistentul de camera si acea femeie,mai bine zis,sotia victimei,si,desigur,victima.

Totul se intamplase asa brusc...El se afla la volan,impreuna cu alti doi pasageri..presupusi huligani,desi el nu stia...Inca nu se aflase adevarul.

-Mda......

Pacientul urmari cu atentie miscarile corpurilor din jur,  care de altfel nu executau niciun gest neobisnuit in afara tremuratului comun pe care toti il avem in stare de stres. Schita un zambet aproape ironic dupa care inchise din nou ochii.

Se afla pe patul de spital pentru a doua sau a treia oara,constient, la numai o zi dupa operatie. Si spun numai o zi datorita interventiei neobisnuite la care fusese supus; anume extragerea unui chist deschis in partea parietala a craniului.

Majoritatea prietenilor isi facusera deja planuri pentru ceea ce era mai rau dar, se pare ca soarta le surasese si le mai acordase o sansa.

- Haide ca iar a adormit!

- Dar,dar....asa, nu se poate!!!!

Pe femeie o podidira lacrimile iarasi , de data aceasta in lipsa servetelelor pe care era acum nevoita sa si le procure de una singura.

- Nu va consumati, va rog,...rosti mieros doctorul. Nu este nevoie odata ce pacientul e...este bine. In cea mai buna stare pot spune...

- Si atunci de ce nu ma cunoaste?....De ce nu vorbeste cu mine?....De ce e aici?

Femeia urla cu toata puterea dar se opri imediat ce auzi vocea bolnavului:

-STEPHANIE!!

Asistentul medical isi facu cruce, mai...mai sa dea pe-afara de atata mirare.

Femeia se uita acum fix in ochii pacientului si o ruga pe Christine sa o aduca pe copila.

-Stephanie.....rosti mai cu tarie victima, dand sa se scoale in capul oaselor....

- Va veni si ea la momentul potrivit...acum culca-te!

Sotia ii stranse capul la pieptul sau , dupa care i-l aseza cu mare grija inapoi pe perna.

-Dar...Dar...Steph..........

-Nu! Ssst....Sunt eu, Nicole!

                                                                          *  *  *

 - Domnisoara, acum pacientul este liber...il puteti vedea.

- Sunt sotia acestuia...nu secretara, domnule...sa stiti!

- Chiar asa?...... si eu care.......

-Stiti ceva? Puteti fi al naibii de dragut daca ati lasa tutuitul asta jalnic din stanga in dreapta..!( MOMENT DE TACERE)...eu...eu va las! Buna ziua!

- O zi buna si.......

Usa se inchise in fata barbatului cu un zgomot puternic .

Lasat la o parte , acesta dadu sa plece cand brusc:

- Neneaaa....Stai!!!...Stop.....

- Hmmmm....

Christinne se infatisa acestuia la fel ca de obicei , cu aerul sau de neinfricata cu parul in vant mirosind a Garnier Fructis:)), tinand in brate o fetita in jur de 8-9 luni.

- Siii...ma rog, cu ce iti pot fi de folos?..

- E aici Nicolette? intreba fata intreptand mana inspre usa pe care intrase mai devreme cealalta fata.

- Pai,....sti tu....da.....dar.....

Aceeasi replica il lasa mut pe doctor. Fata intra ca vartejul in camera , fara a mai da " buna ziua".....Restul.......da!

- Ah, nu mai termina de vorbit....ii spuse Christinne celeilalte , in speranta de a-si dezvinovati intarzierea.

- Stiuuu!.......Ai adus-o?

- Ssst.....Mai incet, ca doarme!

Clipele de amortire nu durara mult , caci in curand bebelusul deschise ochii strigandu-si mama.

- Hopa.....stai ca il scoli pe tati, mai incet Steph, vrei sa ne suparam?

   Prea tarziu!

Monique se infatisa celor doua tinere "treaza" , tinand in lesa o chichineata de catelus.

- Sticki, sezi....taci.... e doar Nico! Unde-ti sunt manierele?

- Poate si omul sa aiba macar un somn linistit? sopti bolnavul razand printre dinti si rezemandu-se pe perna. Avea ochiul stang umflat si vanat pana la coada urechii , plus un bandaj infasurat in jurul capului, dandu-i aspectul unei ciudatenii verzi cu un singur ochi . Totusi , in ciuda intepaturilor pe care le simtea sub piele, acesta nu ezita sa zambeasca , acest fapt diminuandu-i partial starea jalnica in care se afla.

- Sa inteleg ca v-ati strans aici ca sa-mi luati aerul, nu?

- Ah, uh....pai.....am putea pleca daca mai ai nevoie de odihna , dragule ......... rosti Nicolette putin dezamagita , uitandu-se mai intai la barbat iar apoi la copil , care incerca din rasputeri sa observe mica creatura ce-si dadea roata cozii.

- As fi incantat , dar mai intai , vreau sa va cunosc pe fiecare in parte , rosti acesta pe un ton prefacut.

- Se vede ca tot acelasi om ai ramas , Gabriel , rase sotia cu jumatate de gura , si le ruga pe fete sa iasa , hotarand sa mearga sa cumpere ceva de mancare , urmand sa se intoarc pentru a-l astepta pe clinic cu rezultatele oficiale ale analizelor!

                                                                          *  *  *