the dollhouse (h.s.)

unu

Holly.

”Nu cred că o să merg, petrecerile nu prea sunt genul meu.” Prietena mea cea mai bună, Lucy, îmi spune așezându-se pe patul meu. Oftez. Lucy mereu se răzgândește în ultimul minut. Ne-am făcut deja părul și ne-am machiat, deja suntem în rochiile noastre frumoase, totodată sexy. ”Haide, Luce. Suntem deja îmbrăcate.” Îi spun, aplicând mai multă mascara genelor mele lungi. Aud cum telefonul îmi bipăie. Trebuie să fie Alex.

*hei, iubito. Sunt afară cu Mia și Evan. Sunteți gata?*

Îi răspund.

*mda, venim imediat. x*

”Să mergem, Lucy. Alex e afară, așteptându-ne.” O informez pe Lucy, luându-mi poșeta încrustată cu diamante. Lucy oftează și își ia geanta, urmându-mă afară.

Închid ușa și merg spre mașina lui Alex cu Lucy.

”Hei.” Lucy și cu mine ne punem în spate. Cu toții ne salutăm.

Ajungem la club în mai puțin de 20 de minute. Nu părea să treacă așa de mult timp; a fost distractiv pe drum. Ieșim din mașină și mergem repede înspre club, ca să ne întâlnim cu Ava și Lucas. Nu mi-au plăcut niciodată cluburile, mereu m-am imaginat ca fiind o fată clasică. În plus, cluburile nu sunt genul meu, nu am mai fost beată înainte, iar doar când mă gândesc la toate târfele pe jumătate dezbrăcate și la muzica zgomotoasă și iritantă îmi vine să vomit, dar voi încerca să mă distrez în seara asta.

Muzica gălăgioasă mă amețește. Mă așez pe unul dintre scaune la tejgheaua barului, încercând să mă calmez. Lucas mă observă stând singură și vine spre mine. Ugh, Doamne. Lucas e așa de enervant. Nu știu de ce Alex e cel mai bun prieten cu el; e un nemernic.

”Hei, frumoaso.” Lucas spune, așezându-se lângă mine.

”Oprește-te, sunt împreună cu Alex, nu mai fii așa un nesimțit.” Îi spun cu putere. Știu că probabil am fost puțin nepoliticoasă, dar mereu se dă la mine. Lucas își dă ochii peste cap, începând să mă atingă. Mă dau la o parte. Doamne, e așa de enervant, ce-aș mai vrea să-l lovesc în față.

Alex și cu Mia încep să vină spre noi, și de curând ce Lucas îl vede pe Alex, Lucas își dă jos mâinile de pe mine. În sfârșit.

”Ăăă, prieteni. O să mă duc până afară ca să răspund la telefon. Mă întorc imediat.” Le spun și merg afară.

”Hei, Dakota.” Spun, îngrijorată fiind de ce-ar putea spune sora mea.

”E 12 noaptea, unde ești?” Dakota mă întreabă cu furie în voce.

”Dakota, am 18 ani, pot să merg afară de una singură. Ugh, mă enervezi așa tare! Nu sunt un copil!” Urlu în telefon, sfârșind apelul. Bine, poate că am exagerat, dar mereu face asta. E doar cu 3 ani mai mare ca mine, n-ar trebui să facă pe șefa cu mine.

Mă plimb pe afară în aerul proaspăt, doar ca să îmi mai calmez gândurile. Noaptea asta e cea mai îngrozitoare. Trebuia să o ascult pe Lucy; trebuia să rămânem acasă și să ne uităm la filme sau să facem ceva ce facem tot timpul.

Cerul e liniștitor, stelele strălucesc, iar luna e mare și frumoasă. Vreau să stau aici pentru totdeauna. Nu e nimeni lângă mine. Și asta chiar mă face să-mi mai revin puțin. Îmi place să fiu singură.. dar, asta nu înseamnă că nu îmi place să fiu în preajma oamenilor, adică, îmi iubesc cei mai buni prieteni și îmi iubesc iubitul, dar câteodată am nevoie doar de niște timp singură.

Continui să merg. ”O să mă întorc la club în 10 minute.” Îmi spun.

Dar, de fapt trebuia să mă întorc și să plec demult.

O umbră ciudată apare din spatele meu, punându-și mâna peste gura mea. Nu puteam urla, eram în stare de șoc. Mă rugam la Dumnezeu că asta era doar o farsă de-a unui prieten.

Am încercat să scap; am încercat să fug. Am ieșit din strânsoarea bărbatului misterios și am fugit cât de tare am putut. Doar. Continuă. Să. Fugi. Deja urlam, dar mă simțeam de parcă nimeni nu mă putea auzi. Aveam nevoie de ajutor. Acum. Bărbatul misterios m-a prins și m-a strâns tare de talie, punându-și din nou mâna peste gura mea. Am urlat, încercând să fug din nou. Bărbatului misterios i-a ajuns. Și-a scos cuțitul și în momentul acela am știut că trebuia să scap, ACUM. Am scăpat din nou din strânsoarea lui, dar în mai puțin de o secundă, bărbatul misterios m-a prins și și-a cufundat cuțitul în talia mea. Nu știu dacă sunt moartă sau doar am leșinat, dar nu respiram, și nici nu voiam s-o fac.