CHESTIE INTRE NOI

Chestie 9

*acasă la soo*

-Soo!!
-Da mama!
-Vezi ca diseară vine familia Park la noi!
-De ce?
-Vom lua masa la noi și discuta câteva lucruri despre facultate și după eu, tata și părinții lui jimin vom merge prin oraș.
-Unde în oraș?
-Agenția domnului Park organizează o petrecere și ne.a invitat și pe noi.
-Si când o sa va întoarceți?
-Posibil ca dimineața.Jimin dacă vrea poate dormi la noi.
-OK.
Mama pleacă din camera și Soo era pierduta prin gânduri.
"Sa îl sun pe asta sa vorbim sau nu...hmm cu ce sa ma îmbrac...daca doarme la mine îmi trebuie ceva comod...sa ii zic sa.si aducă pijamaua aia...stii ce îl sun"

   ~convorbire telefonica~
S:Ba!
Ji:E!
S:Ce faci?
Ji:Stăteam și eu în pat.Tu?
S:Ma gândeam.
Ji:Ceva nou.
S:Ha...ha...ha
Ji:Oricum la ce te gândeai?
S:Mama a zis ca veniți la noi și după masa o sa plece ei la nush ce petrecere și tu daca vrei sa ramai sa dormi la mn
Ji:Vrei sa dorm?
S:Cum vrei.Dar dacă da sa îți aduci pijamaua aia.
Ji:Evident.
~convorbire încheiată~

După 2 ore se aude soneria. Soo aleargă pe scări și deschide ușa.
S:Bună seara! Intrați!
MP( mama lui jimin):Bună Soo.
Ji:Hei!
Vin și Părinții lui Soo, se pupa chestii trestii ca nu s.au mai văzut de mult.

  *La masa*

După câteva discuții mama lui Soo aduce subiectul cu facultatea.
M(mama lui Soo):Și unde vor sta?
TP(tatăl lui jimin):Le vom închiria apartamente separate.
S&Ji:Separate??
T(tata lui Soo):Evident.
S:Vor fi măcar în aceeași clădire?
TP:Planuim asta. Speram sa găsim doua apartamente, unul lângă altul.
Ji:Și dacă nu găsiți?
TP:Măcar în aceeași clădire.
S&Ji:Da...spun și se uita unul la altul
M:Planuiati sa stați împreună?
Înainte ca cei doi sa răspundă, tatăl lui Soo spune:
-Nu se discuta asa ceva.
După o ora de discuții și mâncare părinții au plecat.
M:Aveți grija, sunteți mari știți cum merg treburile dar dacă aveți novoie de ceva sa ne sunați.
MP:Pa copii!
S&Ji:Pa!
S:Am rămas singuri acasă...ce facem?
Ji:Am eu o idee. spune cu o fata de veolator
Soo ii intra în joc.
S:Cred ca avem aceeași idee...daddy.
Ji:Hai!
Soo sare pe Jimin mai să îl dărâme, el fuge repede spre camera lui Soo și o arunca pe pat și pe pune peste ea.
Ji:De când aștept sa fac asta.
S:Și eu.
Jimin și Soo încep sa rada, mai aveau puțin și lesinau.
S:Momo nu trebuie sa știe despre asta!
Ji:În niciun caz.

  După câteva secunde de liniște jimin spune:
-Si acum ce facem?
Soo se pune pe el și spune:
-Habar n.am...
Ji:De ce te.ai pus pe mn?
S:Nush... Te deranjează?
Ji:Nu chiar.
După câteva minute Soo se ridica din pat isi cauta pijamaua din dulap și spune în timp ce iese:
-Ma duc sa ma schimb, ar fi bine sa faci la fel.
Ambii se schimba și se așează pe pat.
S:Am o idee! spune și stinge becul
Ji:De ce ai stins becul?
S:Hai sa vorbim pana adormim.
Ji:Asa de plictisiți suntem...
S:Da...mai aflam și noi lucruri unul despre altul.
Ji:Ce nu știi despre mine pe bune acum.
S:Nush...ăă...ce ai mâncat seara, asta nu stiu!
Ji:Nici eu nu știu.
S:Memorie de peste auriu.
Ji:Cine zice.
S:Eu! Nu vezi bine?
Ji:Ești asa mica normal ca nu te vad.
Soo ii trage o perna peste față ca să tacă.
S:Sa știi ca eu am vrut sa fiu mica.
Ji:Pff...buna gluma.
S:Nu glumesc.
Ji:Atunci?
S:Am vrut sa fiu mai scunda ca tine.
Ji:Mai scunda ca mine?
S:Da...am avut noroc și de la mama natura...
Ji:De ce?
S:Știi când râdeau aia de tine ca ești scund?Am vrut sa vezi ca nu ești asa de scund și sa știi ca nu ma supăr când faci glume pe seama înălțimii mele, chiar îmi plac dar na...
Ji:Pe bune?
S:Știu e un motiv aiurea...heh...
Jimin o îmbrățișează pe Soo.
S:Sa nu îmi spui ca plângi, nu e cine știe ce.
Ji:Nu plâng, dar na...
S:Îmi place sa te iau în brate.
Ji:Si mie.
S:Stai, am zis.o cu voce tare?
Ji:Da. spune și începe sa râdă
Când a început sa rada au rupt îmbrățișarea.
Ji:Pun eu o întrebare acum?
S:Da...
Ji:Ce parola ai la telefon?
S:Wtf, de unde pana unde cu întrebarea asta?
Ji:Nush...am văzut telefonul și na.
Soo ii arata parola.
S:Ceva îmi spune ca o s.o uiți pana mâine, nici nu știu de ce ai vrea sa o știi.
Ji:Nici eu nu știu și chiar cred ca o s.o uit.
Au trecut câteva minute, jimin mai avea puțin și adormea, iar soo era cu ochii pe pereți.
S:Îți place de cineva?
Ji:Ce? Nu...si dacă mi.ar plăcea ai ști.
S:Da...bine zis.
Ji:Ție? spune și casca
S:Nush...cred ca de nimeni.
Cât se mai gândi Soo, jimin a început sa sforăie(dormea băiatul, ii era somn cu o seara înainte se jucase pana la 4)
Soo șopti:
-Cred ca îmi place de tn...offf...noaptea bună...

*Dimineața*

Mama lui Soo intra în camera ca să vadă ce fac cei doi.
-Soo mai dormi-
S.a oprit când a văzut ce fel dormeau soo și jimin. Soo avea mana dreapta pe talia lui jimin, jimin avea piciorul drept aproape de fundul lui Soo și plapuma pe piciorul drept.
-Mai rău ca niște copii mici sunteți. Spune mama și pleacă râzând

După aproximativ o ora se trezesc și ei și se duc la bucătărie ca să manance.
M:Neața.
S&Ji:Neața...spun adormiți
M:Sa va fi văzut cum dormeati!
S:Ce?
Ji:Cum?
M:Soo avea o pana pe Jimin, Jimin un picior pe Soo, plapuma atârna pe lângă voi. Ca din film scoși.
S:Pe bune?!
M:Da...spune și iese din bucătărie încă râzând
Ji:Mi.e foame.
S:Vrei lapte cu cereale?
Ji:Da.
S:Imediat.
Au luat 2 castroane, cereale, lapte, linguri și s.au pus pe treaba. De nicăieri apare mama lui Soo cu o întrebare uimitoare.
M:Da' ce ați făcut aseară?
Soo mai ca se îneca cu lapte și jimin intreba:
-Ce sa facem?
M:Eu știu? ...voi știți.
S:Am mâncat și am dormit!
M:Bine bine! iese iar din bucătărie râzând
Ji:Soo! Uita.te la mn!
S:Ce?
Ji:Ha știam eu.
S:Ce?
Ji:Ha te.ai inrosit. Numai la prostii te gândești.
S:Stai ce...
Ji:Câteodată am impresia ca.ti place de mine...
S:Ceee?
Ji:Dar după imi amintesc ca îți place.
S:Ce face? Când am spus eu asa ceva?!
Ji:Și ca....a fost întrerupt de spusele lui Soo, Stai nu îți place de mine?
S:Ce, ba da...dar...ăă...nu mai înțeleg nimic. își arunca mâinile în jurul corpului ca și cum se predă
Ji:Ești asa amuzanta.
S:Stii ce o sa îmi savurez cerealele in continuare. Tu se pare ca încă nu te.ai trezit și nu are logica ce spui.

Pentru ca nu știu ce vrăjeală sa mai bag o sa trecem la săptămâna cu facultatea și boom

Jimin și Soo însoțiți de părinți au aruncat o privire la apartamentele găsite de tatii acestora.
S:Apartamentele nu sunt unul lângă altul?
T:Din nefericire nu am găsit...astea erau singurele disponibile, arătau bine, erau aproape de facultate și aveau preț accesibil asa ca le.am luat.
Ji:Măcar nu sunt la mare distanta. o consolează pe Soo
S:Da...
TP:Am luat cheile. Cine v.a lua camera 5 și cine va lua camera 11?
Ji:Soo vrei la parter sau etaj?
S:Ămm...cred ca la etaj.
Ji:Ok.
Au intrat în apartamente, au verificat chestii pe acolo și și.au adus bagajele.
M:Soo o sa ne lipsești mult. spune mama cu lacrimi în ochi
S:Și voi o sa.mi lipsiți.
Soo și părinții ei s.au îmbrățișat și și.au luat rămas bun.
TP:Fiule noi plecam.Ai grija ce faci pe aici.
Ji:Da tata.
MP:O sa îmi fie dor de tine. Noroc ca îl avem pe fratele tău ca de nu, nu știu ce as fi făcut fără tine. spune în timp ce îl îmbrățișează puternic pe jimin
Ji:Și mie o sa.mi fie dor de voi, va iubesc!
MP&TP:Și noi! Pa!
Părinții au plecat lasăndu.i pe cei 2 în fata blocului.
Ji:Pisi plângi?
S:Evident ca plâng, tocmai m.am despărțit de părinții mei,sunt pe cont propriu.spune printre lacrimi
Ji:Nu ești pe cont propriu, ma ai pe mine. spune și o îmbrățișează
S:Ai dreptate.
Ji:Vrei sa te ajut cu despachetatul?
S:Daca tu ma ajuți pe mn cine îți despacheteaza ție?
Ji:Sunt haine inteligente se duc singure în dulap.
Soo începe sa râdă.
Ji:Am o idee eu te ajut pe tine, tu ma ajuți pe mine!
S:Waa idee mai strălucita ca asta n.am auzit. De parca nu era evident...

Nu îmi aduc aminte dacă am recitit capitolul asta ca să.l corectez...asa ca dacă sunt gresili...scz n.a fost cu intenție