Sinceritatea condeiului

Pânza de păianjen

Titlu: Pânza de păianjen

Autor: Cella Serghi

Anul apariției: publicat de trei ori în urma revizuirilor autoarei, în 1938, 1946 și 1972

Editura: Litera

Recenzie:
Această carte m-a uimit. Prin personaje, modul lor de a gândi, peisaje, întâmplări, tot. Cu fiecare rând simțeam că sunt din ce în ce mai mult Diana, deși în secret tânjeam și eu să fiu Ilinca. Zbuciumul Dianei, bazat pe un complex de inferioritate dezvoltat încă din copilărie, te prinde imediat. Nu contează că tu n-ai trecut vreodată prin ceva asemănător. Simți că tu ești fata blondă, lujerul tinereții, care încearca din răsputeri să strălucească mereu, ascunzând realitatea crudă. Tu l-ai iubit pe Petre Barbu, visând la dragostea ta neîmplinită pe coasta stâncoasa a Mangaliei. Tu ți-ai alinat sufletul împovărat la pieptul protector al lui Michi, în timp ce vraja lui Alex te chema puternic din cortul acela de pânză, pe plaja Balcicului. Tu ai căutat neîncetat fericirea în lumina dragostei, crezând că asta e scăparea.
Tu ești Diana, și eu la fel.

Talent izvorât din prea multă iubire, autoarea acestei cărți a reușit cu succes să transforme propria poveste de dragoste, nu interzisă dar imposibilă, în poate cel mai frumos roman de dragoste al literaturii române. Iubirea pentru celebrul Camil Petrescu, dorul chinuitor de marea copilăriei, prietenia sa cu Margareta Bresliska(modelul Ilincăi)au inspirat-o pe Cella Serghi să creeze povestea Dianei. Ea este o cochetă sigură pe sine, conștientă de propria frumusețe și putere de seducție. Diana sucește mințile tuturor bărbaților pe care-i întâlnește și asta nu o deranjează. Se ascunde în spatele unei aparente superficialității, în marea ei căutare după dragostea pierdută la Mangalia, în timpul verii de șaisprezece ani.

"Ești făcută să te joci, și să râzi, și să dansezi, și oamenii să sufere după dumneata." îi spunea chiar Petre Barbu, îl ultima ei zi de vacanță.

O admir pe Diana, pentru toată puterea de care a dat dovadă pe parcursul vieții. Pentru că ea este și o copilă speriată, și o adolescentă nesigură pe sine și o femeie matură. E mai mult decât se crede. Ea e fata lui Slavu, Diana și Dianet. 

Iar Ilinca, conturată ce-i drept mai puțin, ca un fel de umbră a Dianei, este pe departe unul dintre cele mai importante personaje. Nu atât prin numărul aparițiilor în roman, cât prin însemnătatea acestora. Ilinca, fata cuminte, liniștită, care nu a luptat în viața ei pentru ceva, e total fascinată de zbuciumul sufletesc al Dianei, atent mascat de modul efervescent și vioi prin care acționa.

Pânza de păianjen este o carte ce m-a fermecat de la primul cuvânt, prin tumultul de emoții violente, întâmplări văzute din atâtea perspective diferite și intensitea legăturilor create în timp.

_______________________

Aceasta este prima mea recenzie. Poate sună stângaci, dar lasă-ți timpul să mă lucreze.