Iubire în 4 acte

Capitolul II - Fiord pentru valurile minții ei

         Am scotocit zilele acestea prin vechea mea cameră, transformată de ai mei într-un fel de depozit sentimental. Când intri îți e imposibil să nu dai cu ochii de vreun desen de-al meu, vreo jucărie, mâzgălitură sau de vreo carte de știință. Am devenit nostalgic și m-am reîntors pentru recuperarea unui trecut imemorial în timpul unui zbucium de conștiință.
         Printre foile răscolite de pe jos și de prin dulap, am reușit să zăresc ceva ce mi-a făcut inima să tresară. Era fostul meu jurnal, pe care îl începusem pentru a nu pierde esența sentimentelor ce se dezvoltau nebunește în inima mea. Mirosul de mucegai se simțea pe copertă însă odată ce l-am deschis, paginile fragile miroseau a amintire veche... Cerneala neagră și-a pierdut strălucirea și fădește ușor spre capetele rândurilor. Ce scris frumos aveam! Și ce frumos scriam despre ea! N-am mai reușit însă să i-l dau ei, așa cum am plănuit inițial. Nu vă spun acum cu ce dată a început acest jurnal fiindcă nu pot sări peste perioada de început, pe care vreau să o descriu în continuare.
         Speram să-mi găsesc inspirația în camera aceea însă tot ce am găsit au fost amintiri pentru viitoare rânduri. Îmi amintesc că m-am pus să dorm în capitolul I, pe care l-am terminat de câteva zile. Un P. S. al acestui capitol ar descrie faptul că am adormit cu speranța ca ea să-mi apară în vis și să o întreb acolo tot ce nu am avut ocazia să o întreb când am privit-o în ochi... Dar nu s-a întâmplat. De asta m-am trezit trist...