16 septembrie

13 0 0
                                    

Cea mai nasoala zi ever. Totul a fost fucking gol, diferit si rece. Nu stiu de ce ma comport asa. De ce imi pasa asa mult daca va mai fi pe acolo sau nu. Dar ce vorbesc eu aici, normal ca vreau sa fie acolo in fiecare secunda. Sa il aud razand, sa il vad certandu-se, sa imi dau seama daca e trist sau somnoros la prima ora. Vreau ca lucrurile da revina cum erau. Imi placea situatia aia. Astazi, toti prietenii mei nu au mai fost acolo unde obisnuiam sa stam in pauze. Nu vad un chip cunoscut, desi cunosc toata scoala. Ei imi erau cunoscuti. Ei m-au inteles, iar acum singurele persoane in care ma incredeream pe bune, au plecat. Serios? De ce e viata asta atat de naspa? De ce nu pot avea un ultim an linistit? De ce? Nu m-am putut concentra la ore..pff ce geometrie sau literatura. Nu. Lipsa lor e asa puternica. De ieri totul s-a stricat. Au prieteni noi, se schimba totul, eu raman doar o idioata inutila. Uhh ma simt asa singura si pierduta.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Sep 16, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

JurnalUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum