Nimic...
Cu lacrimi în ochi...nu, fara, incep această poveste plină de gândurile mele sumbre. De ce a trebuit să fiu eu? De ce trebuia sa fiu eu? De ce eu? De ce!?!? Dintre toti oamenii doar pe mine a trebuit să mă vezi!? Lasa-ma in coltul meu unde imi este bine si nu deranjez pe nimeni. Pot face o persoana fericită doar uitandu-ma la ea...sau doar asa cred. Ochii mei, doar ochii mei sunt un avantaj...dar nu le poate întrece pe restul....dezavantaje. Toată lumea....toata lumea imi spune ca am ochi frumoși, prefer sa nu ii am, nu vreau sa ies in evidenta, nu vreau sa ma băgați în seamă, lasati-ma in coltul meu privind multimea vie...sunt mort, sunt mort deoarece ma treziti din lumea mea, lumea mea, lumea mea care nu este perfectă dar conține momente minime de fericire...dar imi ajung, imi ajung. Nu cer multe, lasati-ma, vreau sa fiu singur...am nevoie sa fiu singur, era mai bine fara voi, fara tine. Da, fara tine. Plâng? Nu plâng, sunt lacrimi de oboseala, de dor, de dorul pe care îl am în suflet, pentru cine? Pentru persoana pe care am pierdut-o...m-am pierdut pe mine, pe mine. Cand o sa ma regăsesc? Niciodată presupun, niciodată. Am dispărut, acel eu a dispărut, nu mai apare, nu. Scriu, scriu fara oprire, fara sa gandesc, fara sa traiesc, scriu pentru tine, pentru mine, pentru...nimeni. Scriu se tristețe, de fericire, de...nu stiu de ce scriu. Simți? Simti durerea din aceste cuvinte simple dar pline de trăiri? Mai bine nu simti, nu vreau sa te doară, nu vreau...sa suferi? Iti place? Obisnuieste-te, viata iti ofera ce este mai rau, te caleste. Pentru ce? Pentru tine, pentru mine, pentru...pentru nimeni. Viata te caleste pentru ea, pentru a trăi asa cum vrei...cum vrea. Cuvinte...cuvinte, sunt amestecate in cap. Plâng. Nu plâng. Zâmbesc!? Nu zâmbesc, sufăr, sufăr de dorul tau, de dorul meu. Incerc sa traiesc, incerc... Tristețe, tristețe pe chipul meu. Poate asta este special la mine, tristețea. Acea tristețe plină de mister, de viata, de...nimic. Acest nimic ma descrie perfect...un cuvânt fara un inteles exact, un om fara inteles. Cerul, stele? Stelee! Si ele plâng...plang. Plâng pentru mine, pentru tine, pentru...nimic. Stelele ne arata calea, calea? Nu exista o cale, exista doar viata...viata pe care nu o poti avea, viata pe care nu o poti lăsa. Sunt trist...si asta ma descrie cel mai bine. Tristețea și chitara, chitara...
