Minte Întunecată-Lăsarea Nopții

Curiozitatea Ne Omoară

Iată un alt mesaj:

"Vă rog să luați în vedere faptul că au fost capturate nişte imagini video cu siluete misterioase. Toate curțiile ce sau aflat în zona pădurii au fost devastate. Acest zvon a provocat plecarea unor locatari din propriile lor case, afară şi departe de acest sat.
Sigur mai aveți interese în a cumpăra casa?"

...

Request message: Sending...

Răspunsul meu, în numele tuturor, fu acelaş, ci anume:

"Nu mulțumim, decizia noastră rămâne aceaşi. O zi bună, La revedere!"
Thya oftă, după ce tipăise aceste ultime cuvinte către persoana cu care avea că semneze contractul cumpărării casei, cât de curând. Soarele bătea tare, aproape prea tare pentru a fii suportabil.

Message send...

- Uuu! siluete, umbre, să mor eu dacă sunt reale şi nu falsuri! Spusele lui Yuki păreau sarcastice într-un fel sau altul, avea un rânjet înfipt în colțul gurii.
- Da mai du-te Dracu' cu glumele tale! Cui îi pasă dacă e un mit sau nu?! Vreau să rețineți că interesul nostru este de a găsi cât mai repede o locuință. Nu va ajuns tortura asta idioată de-aici?!
-Shadow!! Îi menționase Thya numele, te rog să-ți stăpâneşti limbajul!
Shadow îi aruncă Thyei o privire rece şi dură, care dădu clar impresia de numulțumire fața de observația făcută. Thya nu a mai insistat să vorbească, concentrându-se pe anunțul din ziarul de pe măsuța din mica sufragerie.
-Eu zic că merge! Se băgase şi Anastasia în seamă, care era destul de timidă în anumite situații.
Poate găsim ceva paranormal sau poate doar niste puști care fac glume proaste, continuase ea, glumind pe un ton copilăresc, care apoi se transformase în unul sever;
- Adică, pe bune, uităte la preț, Yuki. Mai găseşti aşa o ofertă? Îți spun eu că nu.
Yuki se uită la ele având privirea aceea a ei de intelectuală.
- Ce ați zice dacă am merge în seara asta să vedem dacă nu cumva este real ce n-ea spus tipu'? Sugerase ea.
Nu terminase bine de spus ceea ce îşi propuse, că sărise Alice în vorbă:
- Nici gând, nu merg într-acolo nici în ruptul capului! Parcă văd că vor apărea unbrele ălea şi ne vor face terci.
Billie fu de aceaş părere precum Shadow.
- Hai măi, zău aşa, că doar nu poate fii aşa de rău...casa ne interesează, nu altceva.
- Da, exact, mormăise Thya, până la urmă, nici nu dețin dovezi concrete. Precum ați citit şi voi, domnul Marcu a menționat cuvântul "zvon", semn că este doar o presupunere vagă.
Billie îşi dădu seama de lucru:
- Thya, uiți de camerele de supraveghere, explică aceasta.
Fetele ramaseră tăcute, nici una nu se clinti, până când Yuki vorbise, spărgând liniştea domnitoare.
- Da, am decis! Mergem în seara asta şi punct, asta e următoarea noastră mişcare.
Alice încă îşi susținea părerea, pe când se confrunta cu concluzia lui Shadow, anume:
"Mergem acolo pentru a vedea casa, nu pentru a pretinde că suntem detectivi!"

Seara, după ora ceaiului, Yuki şi prietele ei îşi amintiră de planul stabilit mai devreme.
Aliciei îi stătea pe limbă ripostarea, dar alese să-şi păstreze tăcerea. Cheful de a povesti dispăru de la sine. Curiozitatea Billiei îi stârni un zâmbet larg, pe care Anastasia nu îl putu ignora.
- Conduc eu dacă nu aveți nimic împotrivă, nu o-i fi eu expertă, dar pe la marginea pădurii nu cred că se trezesc polițiştii să dea amenzi. Curajoasă şi sigură pe sine, Anastasia apucă cheiile de maşină şi se îndreptă spre ieşire.
În timp ce încerca să pornească maşina, Alice şi Shadow îşi aprinseseră o țigară.
-Shadow, ce am vorbit de tigară, huh?Ți-am zis că dacă mai văd țigara-n gura ta, ți-o bag acolo, unde nu mai răsare soarele, o amenințase Yuki revoltată şi încercă să-i fure țigara. După ce reuşise, începu ea a fuma, spunând după ce elimină gazul toxic:
- DATA VIITOARE, AM SĂ TE CASTREZ! Cu Alice nu am nimic, ea nu e DEPENDENTĂ ca tine!
Alice oftează profund şi lung, zicând perspicace :
- GATA BOSS, ADUCEM SCOCIUL ŞI TIGAIA DRY COOKER!
Fetele celelalte râdeau mai ceva decât la maraton.
- Ei bine, gata, am mai glumit, dar acum haideți să ne concentrăm pe ceea ce contează. Cu toata viteza-nainte, exclamă Yuki amuzată mutra lui Shadow.

Drumul fu unul agitat, Thya simția nevoia de a fii singură, dar faptul că era blocată cu amicele ei, nu îi dădea posibilitatea. Câte odată simția că nimeni nu o înțelege. Lacrimile şi durerea erau câteodată singurul antidot. Şi totodată, singurele care erau alături de ea în momentele grele...
Revenind la realitate, şi ajuns la destinație, fetele se dădură jos din maşină, îndreptânduse spre casa din fața lor. Era o casă elegntă, cu verandă, balcon, frumos amenajată. Se minunară de prețul pentru care o puteau avea. Era, pur şi simplu, perfectă... Mare şi spațioasă.
- Nu cred! Exclamase Billie uimită, e mai frumos decât în vise ce văd, spuse ea.
Fără a mai zăbovi multă vreme, holbându-se la casă, se repeziră toate către intrare unde le întâmpinaseră domnul Marcu.
- Bună seara, salutase acesta, cu ce vă pot ajuta?
- Mulțumim pentru întâmpinare, ne-ar interesa câte lămuriri, spuse Alice, suntem orfanele, am vorbit în dimineața aceasta. Parcă uită de zvonul ce pândea.
- Sigur, Marcu le pofti înăuntru servindule cu cu pahar de vin şi prăjituri, cu exepția Thyei, ei îi fu oferit un pahar de suc natural, obținut din pomii din grădina casei. Proprietarul le-a condus în sufrageria de la parter. Sufrageria fu despărțită de verandă printr-un geam cu o uşa din sticlă de înaltă calitate.
Veranda nu fu departe de pădure, şi aveai perspectiva ideală asupra ei. Shadow profită de faptul că Yuki era preocupată, şi întreținută de a vorbi cu deținătorul proprietății, şi îşi luă o sticlă de vin, pe care i-o dădu domnul Marcu. A început să bea în prostie, îndreptânduse spre pădurea întunecată. Billie o zări, strigându-i numele:
- Dark, ce tot faci? Treci aici, nu ştii ce pericole pândesc acolo.
Aceasta, fiind pe jumătate beată, făcuse mişto de spusele prietenei ei şi oarecum, provocase şi pădurea, răspunzând:
- Nu cred în asemenea prostii, ce tâmpenii să pândească în pădurea asta? E o pădure ca toate altele. Inutilă şi proastă! rostise ea intrând în pădure.
Îsi aprinse o țigară, strigând încă odatâ către Bill':
- Haha, râse ea sarcastic, poate rămân aici, unde nimeni nu are putere asupra mea de a mă comanda. Veziii? Pot fuma liniştită, apăi să beau. Shadow începu a se clătina din stânga-n dreapta, noroc cu Anastasia care veni să o conducă înapoi spre casa domnului Marcu, opusul drumului ce ducea înspre adâncul pădurii.

Stând în pragul uşii, fetele işi luaseră rămas bun.
- Domnule Marcu, vă mulțumim de ospitalitatea dumneavoastră, mulțumii Thya. O să mai vedem totuş în legătură cu contractul. Thya fu întreruptă:
- Ce să mai vedem??? Aloo, o cumpărăm, declarase Yuki. E ideală pentru noi toate. Nu uita că eşti mai mică, şi noi mai mari. Alice dădu şi ea din cap afirmativ.
- Deci nu ai drept la alegere! asta fu concluzia.
- Oiii, iarăş începem, şoptise Thya nemulțumită.
- Deci, Marcu, Boss, când putem semna contractul?
Anastasia arătase interese acum, se obişnui cu ideea că vor locuii aici. Alice acceptă şi ea într-un final.
- Peiii, daca ați dori, am putea să-l semnăm chiar acum...
O uşurare putea fii citită pe fața lui Marcu. Voia să se scape, pur şi simplu, de casa asta, o considera un ghinion. Aşa se dovedii a şi fii.
- Perfect! Strigaseră toate-n cor.

Din îndepărtare erau spionate, fetele râdeau. Făceau zgomot, tulburau liniştea, şi păreau bucuroase.
- Ciaoo Boss!! Țipase una dintre fete în gura mare, deschizând uşa maşinii pentru a intra. Maşina porni de îndată.

"Sper că va-ți dat seama ca nu mai puteți scapa acum"

Author: Skyllor

Va urma, (1295 de cuvinte)