7:30 - Gara de nord
Ajunsesem prima, așa că mi-am croit drumul printre călătorii obosiți și morocănoși. Zara mai avea doua stații de metrou, Emma se rătăcise puțin prin zona, iar Ava se gândea dacă să plece de acasă sau să mai doarmă câteva minute.
McDonald's ul mi-a atras repede atenția. Surprinzator, era destul de liber. M-am așezat la o masă în cel mai retras colț și m-am chinuit să nu adorm. În scurt timp a ajuns și Emma.
- Ce-i cu fața asta? Alta n-ai?
- O dulce ca în fiecare dimineață. Vrei ceva de mâncare?
- Ia-mi și mie doua meniuri la 5 lei.
- Ooo doua, bogăție.
- Te miști azi sau...?
- Presimt că te arunc în fața trenului foarte curând.
- Hai du-teee.
M-am dus pe jumătate adormită spre casă. Se pare că nu eram singura paralelă cu realitatea, deoarece am reușit cumva să mă lovesc de cineva. Întâi am observat că era un tip cam de 20-21 ani cu cei mai frumoși ochi albaștri pe care i-am văzut vreodată, dar apoi mi-am dat seama că-și vărsase o parte din cafeaua incredibil de fierbinte pe tricoul meu.
- Va te faire foutre! am strigat eu.
- Baga-mi-aș... I'm so sorry! Are you ok?
- Tu ce crezi?! Da-mi un șervețel sau ceva.
Tipa de la casă i-a dat un teanc de șervețele fiind mai mult amuzată de situație. Tipul s-a apucat să-mi pună toate șervețele pe piept și a început apoi să îmi șteargă pielea, mai mult decolteul adică.
- Ok nu-i nevoie să-mi atingi sâni, multumesc frumos. i-am zis îndepărtându-i mâna.
Am luat apoi șervețelele și le-am aruncat la coș.
Spre surprinderea mea, nu s-a mișcat din loc. Abia atunci am observat ca era surprinzător de înalt.
- Era franceză?
- Ce dorești tu?
- Ce ai zis prima dată, era franceză?
- Da.
- Ce mi-ai zis?
- Că ești cel mai frumos băiat pe care l-am văzut vreodată și ca vreau să mă mărit cu tine.
- Deci m-ai înjurat. Așa credeam și eu. Ă... chiar îmi pare rău pentru tricoul tău.
- Măcar acum știu că nu vreau cafea, pare cam nașpa.
A răs și apoi s-a îndreptat spre masa la care erau prietenii lui. Toți cei din Mc și-au reluat conversațiile plictisitoare după ce și-au dat seama ca spectacolul se terminase. M-am
încheiat la hanorac, apoi am comandat ce aveam de comandat și m-am întors la Emma. Între timp apăruseră Ava și Zara.
- Ariana... eu în locul tău săream pe el. a zis Ava entuziasmată.
- Ți-ai pierdut șansa, oricum pare că are iubită. a adăugat Zara.
Într-adevăr, o blondă angelică își plimba mâna pe gâtul lui. A început să-l sărute pe gât în timp ce băiatul îmi arunca priviri discrete și zâmbea. Idiot.
„Trenul cu numărul 241 spre Mangalia pleacă în 8 minute de la linia 3"
- E chemarea dragele mele, să ne punem în mișcare aparatul locomotor.
- Eva, măcar zilele astea scutește-mă de medicina ta.
- N-aveți haz.
Ne-am luat bagajele și ne-am îndreptat spre tren. Erau foarte multe persoane și cu greu ne-am găsit locurile. Ava și Emma s-au așezat una lângă cealată și au început să discute despre biologie. Într-o lună urma sa fie admiterea la medicina, iar prințesele astea s-au gândit să repete toată materia în drum spre Vamă. Cu puțin noroc o rețineam și eu și Zara. După o jumătate de oră am cedat însă. M-am dus în holul acela mic dintre vagoane cu gândul de a-mi aprinde o țigară. Momentan nu era nimeni acolo. M-am așezat pe scări și mi-am scos pachetul. Din păcate, bricheta îmi făcea figuri.
- Probleme, franțuzoaico?
Amicul meu de mai devreme și-a făcut apariția.
- Ai venit să-ți verși restul de cafea pe mine?
- Ah, nu, am vărsat ce a mai rămas pe controlor.
- Fermecător.
- Vrei o brichetă? Sau ai de gând să aprinzi țigara aia cu pietre?
- Dacă ești amabil...
S-a așezat lângă mine, iar apoi și-a scos și el pachetul și bricheta. Mi-a aprins întâi mie țigara.
- Folosești o bricheta albă? Serios? Tu și Kurt Cobain.
- Nu știam ca francezii sunt superstițioși.
- În primul rând, nu sunt franțuzoaică. Și oricum, nu pot sa zic ca sunt nici superstițioasă. Dar toată chestia cu bricheta albă mă face sa am anumite rețineri.
- Cât de bine vorbești franceză?
- Dau B2-ul săptămâna.
- Ce drăguț, jumătate dintre cuvintele pe care le știu eu în franceza cred ca sunt de fapt în spaniolă.
Am râs amândoi, iar apoi am rămas tăcuți o vreme. Avea fața incredibil de simetrică. Era genul acela de băiat pe care nu credeai ca îl vei întâlni vreodată. Dacă s-ar fi născut in SUA, ar fi fost actor de filme pentru adolescenți acum și idolul a mii de fete. Dar era lângă mine, iar eu stăteam ca proasta fără sa spun vreun cuvânt.
- Și... unde mergi? a zis el stricând liniștea.
- În Vamă, ca toți adolescenții care au chef sa se facă praf de 1 mai.
- Nu pari prea încântată...
- Pai nu sunt. Chiar nu vreau să merg.
- De ce?
- Nu știu exact... o să merg pe varianta ca sunt o antisociala semi-depresivă care nu agrează contactele cu oameni.
- Ce drăguț.
- Tu? Tot în Vamă?
- Bineînțeles. Ador locul ăla. Pe pariu ca te pot face și pe tine să-l adori. Ce zici de asta?
- Nu știu... Iubita ta ce crezi ca ar zice?
- Ce iubită?
- Blonda aia. Nu sunteți împreună?
- Clara? Doamne ferește. Suntem... să zicem prieteni.
Am început să râd. Mi-am stins apoi tigara și m-am ridicat.
- Ți se pare că am față de proastă?
S-a ridicat și el. Și-a pus mâna pe perete lângă mine împiedicându-mă să trec. Se uita de sus la mine și zâmbea.
- Nu îmi amintesc să fi zis așa ceva.
- Nu știu ce joc tâmpit ai tu impresia ca te joci, dar eu n-o să iau parte la așa ceva. i-am spus privindu-l în ochi.
- Ești arțăgoasă, franțuzoaico. Îmi place. Dar hai sa nu mai facem pe inabordabila. N-ai vrea să ai parte de puțină distracție? Măcar de 1 mai?
- Ce înseamnă pentru tine distracție?
Cea mai stupida întrebare pe care puteam să o pun. Mi-a zâmbit preț de o secundă, iar apoi și-a aplecat capul spre gâtul meu. Până să-mi dau seama ce se întâmplă, a început să ma sărute ușor pe gât, înaintând spre buze. Băiatul asta nu era în toate mințile.
- Connard! Ce e greșit cu tine? Te crezi într-un film romantic cu adolescenți proști? La ce naiba te gândeai?!
- Iar ai înjurat în franceză. Hai ca începe să îmi placă, deși e cam ciudat.
- Asta e ciudat?! Dar faptul că te apuci să săruți pe gât o tipă pe care nici măcar n-o cunoști nu mai e ciudat, nu?
- Atunci hai să ne cunoaștem, să nu mai fie ciudat.
M-a luat de mâna și s-a apropiat iar de mine. L-am împins înainte de a apuca să facă ceva. Am intrat înapoi în compartiment și m-am asezat pe locul meu.
- Aoleu prințeso, ce-i cu fața asta? m-a întrebat Ava la nici 2 secunde după ce m-am asezat.
- Îl mai știți pe prostul ăla cu cafeaua? Ei bine aparent nu mai scap de el.
Le-am povestit mica întâmplare, iar ele au început să râdă și s-au oprit abia după 5 minute. Tipul asta imi arsese pielea cu cafea fierbinte, imi patase tricoul favorit și imi invadase spațiul personal. Era un idiot care avea impresia ca totul i se cuvine. Într-un fel mă atrăgea comportamentul lui. Totuși nu era cazul să imi pierd luciditatea. Nu-mi permiteam sa fac vreo greșeala idioată. Am renunțat să ma mai gândesc la tot și am adormit.
19:20 - Vama Veche
Ajunsesem în Vamă în jur de ora 12, după un drum minunat cu un taximetrist care ne-a cerut 50 de lei pentru câțiva km. Pensiunea la care ne cazasem era destul de drăguță, formată din cateva camere duble și una de 4 persoane care era a noastră. Era destul de mare, cu un pat dublu și doua simple și o baie mică. Vecinii noștri ajunseseră puțin mai devreme și își petreceau timpul în curte cu peturi de bere. Toti aveau vârste de peste 20-21 de ani și au fost precum surprinși să ne vadă. Până seara ne-am făcut de lucru prin stațiune, iar apoi am început să ne pregătim pentru lunga petrecere ce urma. Eu am fost gata destul de repede, la fel și Emma. Între timp Ava și Zara se învârteau prin cameră căutând machiaje, bijuterii și mai știu eu ce.
- Ariana, faci ceva productiv? a țipat Ava din baie la mine.
- Respir. Se pune?
- Nu. Du-te și ia și tu niște alcool.
- Glumești?
- Dar ți-se pare ca am chef să dau 20 de lei pe un pahar cu gheață și aroma de alcool făcut de niște dubioși?
N-avea sens sa protestez așa ca m-am mișcat până la cel mai apropiat magazin cu Emma. N-aveam niciun chef să beau. Sau să petrec. Sau să fiu acolo.
- Îți dai seama că pierdem 4 zile aiurea?! Puteam sa fiu acasă acum să învăț la mate și fizică... Ca să nu mai zic de examenul ăla... Pana la urma de ce am venit noi aici?
- Iar începi? Nu crezi ca e cazul să iei o pauză? Adică te stresezi mult prea tare, mai ai o lumă Bac și chiar mai mult păna la Admitere. N-am mai avut o ieșire serioasă din august... Ai 18 ani, mai trăiește-ți și tu viața.
- Așa e franțuzoaico, trăiește-ți viața.
Începeam sa cred ca tipul cu cafeaua e omniprezent. Apăruse în spatele nostru împreuna cu un alt tip. Emma l-a îmbrățișat pe acel tip și eu m-am blocat preț de câteva secunde. Au început apoi o conversație din care am aflat ca aparent erau buni prieteni de familie. O văzuse încă din gară, dar nu apucase să o salute. Chestia asta mie nu prea imi convenea, deoarece acum tipul cu cafeaua avea scuză să umble după noi. Nu i-a luat mult pana sa își dea seama și el de asta.
- Ia spune-mi frumoaso, care e treaba cu prietena ta, de ce e atât de nesuferită? a întrebat-o pe Emma.
- Pai n-o vezi? Zici ca e scăpată de la Mânăstire. Fata asta e mult prea stresată. N-ai vrea tu să o ajuți să se relaxeze?
- Emma, cred ca ai uitat cu cine dormi în cameră.
- Taci. mi-a răspuns ea scurt. Dintre noi doua, eu sunt mai bătrâna. Eu hotărâsc.
- În cazul acesta știu cui sa ma adresez. Emma, ce-ai zice dacă tu și prietenele tale ați sta cu noi în această seară? Știi sunt mulți dubioși pe aici, n-am vrea să vi se întâmple ceva.
N-am avut timp sa protestez, caci Emma a acceptat. Ne-au invitat la pensiunea în care stăteau ei, iar Emma a acceptat fără cea mai mică ezitare. Le-a dat și banii noștri pentru a cumpara băutură pentru toți. În timp ce ei au intrat în magazin, eu oprit-o pe Emma.
- Ești nebuna? De ce naiba ai acceptat. N-ai nici cea mai mică idee cine sunt.
- Ă... ba da. Ăla e Tavi, pe care îl cunosc de 13 ani. Sincer prefer să stam cu ei decât singure. N-ai văzut ce idioți umblă pe aici? La noapte ce crezi ca te apără Ava dacă se ia un drogat de tine? Lasă că e mai bine așa, chit că s-ar putea să mai verse prietenul tău cafea pe tine de câteva ori.
N-am mai avut ce sa comentez, nici măcar nu m-a mai lăsat. Le-a sunat și pe fete și în scurt timp am ajuns toți la pensiunea lor. Ei erau 7, dintre care doar 2 fete, toți la facultate. Fetele s-au împrietenit destul de repede cu ei. Au început să pună muzică, să danseze și să bea. Între timp eu găsisem o bancă foarte drăguța, intr-un colț mai retras din care puteam contemplez această imagine de ansamblu. N-a durat prea mult pana când prietenul meu și-a dat seama de intenția mea și s-a asezat lângă mine.
- Ia spune-mi, Ariana, ce nu îți convine?
- Ah ce drăguț, mi-ai aflat și numele.
- Dacă nu îți place, pot să-ți spun în continuare franțuzoaico.
Nu i-am răspuns.
- N-ai vrea să-mi știi și tu numele?
- Nu.
- Sebi.
- Tu nu cred că înțelegi ce zic eu.
- De ce ești atât de rea?
- Pentru ca nu înțeleg ce vrei. De ce ne-ai chemat aici? De ce te toți ții după mine?
- Poate pentru ca îmi placi?
- Te aștepți să cred asta?
- Vorbesc serios. Nimeni pana acum nu m-a mai înjurat în franceză. Chiar mi-ai creat o impresie bună.
Am pufnit în ras.
- Miracol, nu credeam ca poți sa razi. Facem progrese.
- Dacă spui tu...
- N-ai întâlnit pe nimeni niciodată care să-ți dea impresia că este acea persoană de care ai nevoie?
- Ba da, iar apoi s-a dovedit că era cel mai mare idiot existent, așa că îți sugerez să nu-ți mai faci speranțe.
- Ok văd ca nu ne înțelegem. Da-mi doar noaptea asta să te fac să-ți schimbi părerea. Dacă nu reușesc, promit ca te las în pace și pe tine și pe prietenele tale. N-ai nimic de pierdut.
Tot ce îmi venea în minte era o altă înjurătură în franceză. Totuși, am acceptat, nu cred că o să aflu vreodată cum s-a întâmplat asta. Sebi a fost fericit să audă și m-a îmbrățișat imediat.
- Cum rămâne cu blonda aia?
- Ți-am mai zis ca n-am nicio treabă cu ea. E puțin mai nonconformistă, atâta tot.
În scurt timp, am înțeles ce însemna nonconformistă. Fata aceea se dădea pe lângă toți băieții care ii ieșeau în cale. De Sebi însă nu s-a mai apropiat.
Mica stațiune și-a început petrecerea cea mult așteptată printr-un concert în aer liber. Plaja s-a umplut foarte repede de tineri ușor amețiți și dornici de distracție. Toți păreau acaparați de acea atmosferă și se mișcau ușor pe ritmul muzicii în perechi sau singuri. Am aruncat o privire spre fete și am fost surprinsă sa văd cât de bine s-au integrat in acest peisaj. Își găsiseră cu ușurintă câte un partener din noul nostru grup. Eu încă ma simteam stingheră. Sebi îmi urmarea fiecare mișcare și era în permanență lângă mine. Până la finalul concertului n-a reușit să mă facă să ma simt în largul meu. Am început sa ne plimbam toți pe plajă. Ceilalți s-au hotărât să dea shoturi, dar eu am preferat să ma abțin. Nimeni n-a observat asta, erau toți cuprinși de euforie. Înafară de Sebi, bineînțeles. M-a luat de mână și împiedicându-ma sa ii urmez pe ceilalți.
- Te-am rugat ceva... mi-a zis dezamăgit.
- Ce vrei să fac... pur și simplu ma simt incomod în locul acesta.
- Ai încredere în mine?
- Ce?
- Da sau nu?
- Ăă... da... cred...
N-a fost nevoie să-i spun mai mult. M-a purtat prin mulțime până lângă un foc mare de tabără. Toată lumea de acolo dansa fără să acorde cea mai mică atenție celorlalți. Muzica răsuna puternic dintr-o boxa ascunsa prin mulțime. Am început să ma panichez, deoarece nu îi mai vedeam pe cei din grupul nostru.
- Crede-ma ca tot aici ajung și ei, n-au unde să se ducă. În plus, sunt toți împreună, iar tu ești cu mine, nu se pierde nimeni. Acum relaxează-te... ești mult prea încordată.
Am cedat și i-am oferit control total asupra mea. Mi-am lăsat corpul sa fie ghidat de al lui pe ritmul muzicii. Addicted to you de la Avicii se auzea acum pe fundal. Pentru prima dată după mult timp am simțiți că sunt relaxată și liberă. În sfârșit făceam parte dintre ceilalți. Reușisem să descopăr acel farmec al Vămii și în același timp efectul pe care cineva îl putea avea asupra mea. Deja pentru mine nu mai exista nimic inafara de acel moment, care nu as fi vrut vreodată să se termine. Eram amândoi pierduți în marea aceea de oameni, dansând pe ritmurile unei melodii care se contopea armonios cu sunetele create de valurile ce se loveau ușor de mal. Pentru mine, melodia aceea a durat mai mult câteva minute. Simteam că sunt ore întregi de libertate și fericire, fără de care nu înțelegeam cum am putut să trăiesc pana atunci. Sebi imi zâmbea, bucurându-se și el de fericirea mea. La finalul melodiei, m-a sărutat ușor. În acel moment, am simțit că timpul s-a oprit și n-aș mai fi vrut să pornească vreodată.
Am mai dansat apoi pe încă câteva melodii, devenind la fel de euforici ca cei care ne înconjurau. În scurt timp i-am găsit și pe ceilalți. Ne-am asezat toți pe nisip, bucurându-ne de muzica și de ce mai rămăsese din acel foc mare de tabără. Eu am rămas în brațele lui tot restul nopții, profitand de fiecare mică atingere. Ceilalți au început să adoarmă pe rând. Nu prea mai conta pentru ei frigul sau faptul că erau plini de nisip. Eu am rămas trează, la fel și Sebi. Am început să vorbim despre tot ce ne trecea prin minte, doar pentru a nu cădea și noi prada somnului. Până să ne dam seama, soarele începuse să răsară.
- Știi... bricheta aia albă până la urma a fost norocoasă...
- Cum așa? l-am întrebat mirată.
- Păi după ce am luat-o, te-am cunoscut pe tine.
Am început amândoi să râdem și m-a strâns mai tare în brațe, iar apoi m-a sărutat pe frunte.
- De mult voiam sa fac asta... am spus eu privind soarele.
- Să vezi un răsărit cu mine?
- Să stau trează toată noaptea ca să văd un răsărit. Cred ca e cea mai mare dorința a mea din copilărie.
- Eu mereu mi-am dorit să înot dimineața în mare. Totuși, nu prea ma încântă apa rece ca gheața.
- Haide!
- Ce?
- Haide să înotăm.
- Glumești?
- Chiar deloc.
M-am descălțat repede, iar apoi mi-am dat jos geaca de blugi, iar apoi hanoracul, rămânând intr-un maiou subțire negru. Colanții am ales să îi păstrez totuși. Am intrat în apa sub privirile mirate ale celorlalți de pe plajă. Lui Sebi i-au trebuit câteva secunde pentru a realiza ce tocmai facusem, dar apoi și-a dat si el hanoracul jos, s-a descaltat și a intrat după mine în apă.
- Eu glumeam, dar văd că tu nu ești normală... o să facem hipotermie amândoi.
- Nu ma deranjează. am spus luându-l în brațe.
Am început să ne sărutăm fiind din când în când deranjați de câte un val. Ceilalți au început să aplaude și în scurt timp alte câteva persoane au prins curaj. Pe când am ieșit din apă, zeci de oameni se aruncaseră în valurile incredibil de reci.
- Eu nu înțeleg... am băut noi și v-ați îmbătat voi? a zis Ava ridicându-se de pe nisip.
- Urăsc să stric aceasta comedie romantică, dar eu mor de frig și nici măcar n-am atins apa. Hai sa mergem naiba la pensiune. Sebastian, vezi ca dacă Ariana răcește, o să ne omoare maică-sa pe toți. a intervenit Emma.
Ne-am luat lucrurile și ne-am îndreptat spre pensiune. Intr-adevăr era îngrozitor de frig, dar nu îmi păsa, măcar eram fericită.
După ce am ajuns în camera mi-am făcut repede un dus și m-am băgat sub pătură. Am adormit mai repede decât m-aș fi așteptat.
Am fost trezită după ceva timp de Zara, care arunca cu perne în mine. Ava și Emma nu erau în cameră.
- Mai dormi mult?
- Cât este ceasul?
- 12 jumate cred. O sa trebuiască sa mergem undeva să mâncăm, de o ora tot comentează Emma că îi e foame.
- Ele unde sunt acum?
- Le-am trimis să ia niște apă. Între timp printul tău venit de 3 ori la noi.
- Ce? Pe bune?
- Da... voia sa vadă ce faci, iar tu dormeai ca nesimțita. Știi cât am încercat să te trezim? Ma mir ca am reușit acum. Probabil încă umbla prin fața pensiunii.
- Dar ce vrea?
- Pe mama, tu ce crezi ca vrea? Mai ții minte ce-ai făcut noaptea trecută?
- Da... nu prea știu ce a fost cu mine, nu pot să îmi explic cum de m-am atașat atât de repede de el. Presupun că a fost totuși doar o chestie de moment. Probabil doar vrea să fie cu cineva zilele astea.
- Nu cred... Adica pare că te place foarte mult.
- Zici tu?
- Daaa. Și prietenii lui tot ziceau ca nu l-au mai văzut vreodată așa. Cred ca de data asta chiar ai găsit persoana potrivită.
- Adu-ți aminte cum eram când l-am cunoscut pe Andrei, cât de disperată eram... la fel am crezut că era printul din povesti și...
- Hai ca el a fost ciudat de la început, dar am ignorat noi. Sebi e altfel, nu poți să îi compari.
- Zici tu?
- Da... Nu știu, vezi și tu azi cum e, oricum ce ai de pierdut.
În scurt timp s-au întors și fetele și am mers să mâncam ceva. Cum era de așteptat, ne-am întâlnit cu prietenii noștri. Tavi, cel care se cunoștea cu Emma, dezvoltase o pasiune pentru Ava, nu ajunseseră la fel de apropiați ca mine și Sebastian, dar tot era ceva între ei. Zara îl găsise pe Robe, un tip brunet și destul de drăguț, nu era foarte încântată de el, dar „pentru câteva zile... merge". După Emma în schimb se țineau ceilalți doi prieteni ai lui Seba, Ovi și Cristi, plus un tip de la pensiunea noastră și mai nou un chelner, dar ea alesese să îi ignore pe toți. Fără să îmi dau seama, eu ajunsesem să ma apropii cât mai mult de Seba, atât emoțional cât și fizic. Ne țineam de mâna și ne sărutam ca doua persoane care se cunoșteau de o viața, deși pana ieri eram doar străini.
Toată ziua ne-am petrecut-o cu ceilalți, plimbându-ne, discutand și jucând diverse jocuri. Pe la 7 am mai trecut puțin pe la pensiune să ne schimbam pentru următoarea noapte de petrecere.
Concertele au început iar. Străzile au devenit din ce in ce mai animate, iar oamenii din ce in ce mai activi. Am găsit un mic local care semăna oarecum cu un club. Am preferat sa nu consum deloc alcool nici în acea seara. Am dansat iar ore in șir, pe toate melodiile posibile. Brațele lui Sebi erau în permanență în jurul meu. A ținut pasul cu mine pe toate melodiile, fiind și el surprins de energia pe care o puteam avea. Îmi fusese dor să dansez, să fiu plină de viața, fericită. El reușisem să imi redea lucruri pe care nu realizasem ca le-am pierdut. Cred ca era în jur de ora 2 când m-am așezată in sfârșit pe scaun. Masa noastră era plină de sticle de bere și pahare goale de shoturi. Sebi s-a dus până la baie, iar eu am rămas cu Zara.
- Văd ca te distrezi...
- Chiar da... totuși simt ca mă ia rău o răceala. Abia când m-am asezat mi-am dat seama cât de tare ma doare capul.
- Vrei sa mergem la pensiune?
- Nuuu, toată lumea se distrează așa bine, nu vreau să stric asta. În plus, vreau să petrec cât mai mult timp cu Sebastian.
- Pai atunci poți sa îl iei pe el și să mergeți singuri la pensiune.
- Ar fi drăguț, dar...
- Dar ce? Pe bune Ariana, băiatul asta e super și chiar va potriviți.
- Dacă o sa fac ceva ce o sa regret mai târziu? Adica abia l-am cunoscut.
- Eu zic sa faci ce simți. E momentul tău, zic să profiți de el acum, e posibil să nu mai primesti altul.
Avea dreptate. I-am cerut cheia de la camera și apoi l-am așteptat pe Sebi. I-am spus că aș vrea să merg în cameră și a fost încântat să mă însoțească. Pe măsura ce ne apropiam de pensiune, inima îmi bătea din ce în ce mai tare. Își dăduse seama că eram foarte agitata, astfel încât își plimba mâna pe spatele meu încercând să ma liniștească. Știam că nu m-a obligat să fac nimic, fusese în totalitate alegerea mea să ma îndrăgostesc de el. Analizasem în mintea mea toate cazurile posibile și imposibile, dar nu puteam să gasesc vreun motiv din cauza căruia sa nu vreau sa fiu cu el. După toți băieții care intraseră în viața mea și care ma făcuseră să ma simt nesigura și incompletă, apăruse el, cel care m-a învățat ce e fericirea.
Am ajuns în cameră mai repede decât as fi vrut. Era cufundata în întuneric. O singura lumină difuza bătea pe patul dublu. Sebi m-a îmbrățișat strâns, oferindu-mi sansa de a ma bucura de parfumul lui, de care ajunsesem să depind mai mult decât de aer. M-a sărutat în creștetul capului, iar apoi m-a eliberat.
- Noapte bună. mi-a zis îndreptându-se spre ușă.
Am rămas pe loc câteva secunde, dar apoi l-am luat de mâna și l-am oprit. Mi-am pus mâinile în jurul gâtului său și m-am ridicat puțin pe vârfuri. Am început să îl sărut ușor, la fel cum mă săturase și el pe mine prima dată.
- Rămâi, te rog. i-am soptit.
Facusem o alegere. Nu știam dacă este una bună sau rea, dar știam că mi-ar fi părut rău dacă n-o făceam. El era persoana pe care o voiam, și nu doar pentru câteva zile nebune în Vamă.
Așa că, în ce a mai ramas din noaptea aceea, am făcut ceea ce simțeam că vreau să fac, în timp ce versurile melodiei de la Avicii se auzeau de undeva de departe, dar totuși suficient de clar cât să ne dam seama ca era aceeași melodie pe care ne saturasem prima dată.
I don't know just how it happened, I let down my guard
Swore I'd never fall in love again but I fell hard
Guess I should have seen it coming; caught me by surprise
I wasn't looking where I was going; I fell into your eyes
You came into my crazy world like a cool and cleansing wave
Before I, I knew what hit me, baby, you were flowing though my veins
I'm addicted to you, hooked on your love
Like a powerful drug I can't get enough of
Lost in your eyes, drowning in blue
Out of control, what can I do?
I'm addicted to you!
Midnight blows in through the window; dances round the room
Got me hypnotized; I'm getting high on the perfume.
I couldn't live without you now, oh, I know I'd go insane
I wouldn't last one night alone, baby
I couldn't stand the pain!
I'm addicted to you, hooked on your love
Like a powerful drug I can't get enough of
Lost in your eyes, drowning in blue
Out of control, what can I do?
I'm addicted to you!
