Fata posedata de Zozo

Zile de tristete

Când am vrut sa ies am auzit-o pe mama țipând...erau peste 10 cadrave de oameni...Aceste persoana erau căutate de 1 luna întreaga...
Peste câteva minute l-am auzit pe Lucas cum ma striga sa ies din casa cât mai repede...După ce am ieșit am auzit poliția venind spre casa mea...
- Ce se întâmpla, Lucas?!!
- Pa..parinti tai...
- Ce e cu ei!!
- O sa se ducă la închisoare...
- De ce???
- Din cauza podului...și... in beci... este o femeie care e spânzurată...
- Ce??!!!!
Am început sa plâng și in timpul Ala fugeam la parinti mei...Erau 5 mașini de poliție și o duba neagra...Parinti mei erau încătușați...
- Ce se întâmpla??
- Domnișoara, parinti tai sunt niște criminali in serie și nu mai pot sta lângă tine...
- Ce?! Nu permit ca parinti mei sa fie luați de lângă mine!
- Stiu cum e...spuse polițistul de lângă mine...
Am sunat-o pe Alice și Alexia sa vina cât de repede pot...
- Ce sa intamplat aici?
- Nu vrei sa sti...Îți povestesc după...
- Ana, esti bine? Vrei sa ii spun pe parinti mei sa vina și sa rezolve? Avem un avocat bun!
- Da, Alice! Sunai acum!
- Ok...
După cinci minute ajung parinti lui Alice cu avocatul acestora...După o discuție lunga Alice mi-a spus ca nu o sa îmi mai vad parinti de acum...O sa fie omorâți de polițiști... ( înțelegeți voi )
Am fost distrusă...M-au luat parinti lui Alice și mi-au dat o camera din hotelul acestora și Alexia și Alice au stat cu mine tot timpul...
Parinti mei nu aveau nici o vina! Nu e corect! De ce se întâmpla asta! De ce mie!
Timp de 1 luna am plâns in continu și ma mai linișteau fetele și Lucas care a fost mereu lângă mine...
După a urmat zilele de doliu...

Hey! Vreau sa va mulțumesc ca va uitați la cartea mea ( sper ca va place ) și vreau sa spun ca acesta e cel mai lunga capitol...❤️😉