****
A cerut să rămână singură pentru câteva clipe, să se poată reculege. S-a privit în oglindă, zambind fericită, si afisand un şirag de dinţi perfecţi, albi. Si- admirat rochia strălucitoare ce îi venea ca turnată, buchetul superb de cale şi orhidee şi voalul ce îi acoperea chipul încadrat de zulufi. Mult aşteptata zi era aici, în sfârşit. Din acel moment, lumea o va cunoaşte ca fiind Adnana Raymond, soţia lui Anders Raymond. Inima îi tresăltă uşor de fericire la acel gând, iar noul nume de familie asociat prenumelui ei o făcu să simtă o uşoară furnicătură pe coloana vertebrală.
A tresit usor când uşa camerei s-a deschis cu putere şi sunetul a scos-o din abisul propriilor gânduri. Nu s-a intors sa-l vada pe cel care ii deranja aceste momente de reculegere, dar întâlni în oglindă, fixând-o, o pereche de ochi mari, căprui, măriţi de uimire.
-Arăţi superb! a soptit Daniel, neputându-şi dezlipi ochii de imaginea femeii din oglindă.
Adnana roşi uşor de plăcere şi murmura un "mulţumesc" abia şoptit. Îşi plecă privirea, amintindu-şi pentru câteva clipe că se afla în faţa bărbatului alături de care trăise o poveste de dragoste intensă, dar care s-a terminat brusc cu ceva timp în urmă când distanţa s-a interpus în calea iubirii lor. Deşi au încercat să îşi păstreze vie flacăra dragostei, amândoi au realizat că se luptau cu morile de vânt şi hotărâseră să schimbe relaţia lor sortită eşecului intr-o prietenie sinceră.
Privind-o roşind şi plecându-şi privirea, Daniel blestemă în gând momentul în care renunţase să mai lupte pentru frumoasa femeie. A fost un prost, mare prost, iar acum suferea în tăcere, simţindu-şi inima supusă unei grele încercări: era forţat să o privească pe femeia pe care o iubea, căsătorindu-se cu un alt bărbat.
-Hai să fugim! A fost tot ce a putut să îngâne, aşteptând încordat reacţia tinerei femei.
Lovită parcă de un fulger, Adnana făcu un uşor salt înapoi, încercând parcă să se ferească din calea cuvintelor lui Daniel. Îşi ridică uşor privirea şi se pierdu în ochii aceia pe care îi adorase cândva. Inima i se strânse de durere când realiză că bărbatul din faţa ei o iubea încă şi cuvintele rostite de el cu câteva clipe în urmă erau cât se poate de serioase. Încercând să îşi controleze lacrimile care ameninţau să îi distrugă machiajul perfect, se aruncă în braţele prietenului ei şi îl strânse cu putere. De îndată simţi braţele lui puternice încolăcindu-I mijlocul şi lipind-o de corpul lui, într-o îmbrăţişare dulce-amăruie, îmbrăţişarea de adio.
-Dani..., reuşi să îngâne ea în timp ce se dezlipea din strânsoarea mâinilor lui. Îl iubise enorm cândva şi era sigură că l-ar putea iubi din nou, oricând... Dar viaţa îşi jucase deja cărţile, iar ea îl cunoscuse pe Anders, bărbatul de care se îndrăgostise şi alături de care era pregătită să îşi petreacă restul vieţii.
Daniel o privi cu lacrimi in ochi. Ştia că o pierduse definitiv. Putea vedea asta în privirea ei hotărâtă şi în felul în care îşi căuta cuvintele astfel încât să nu îl rănească prea mult. Nu luptase pentru ea suficient de mult iar astăzi, acum, trebuia să găseasca o metodă să se împace cu ideea aceasta.
-Dani..., şopti ea din nou, punându-şi mâna mică, cu mănuşa albă, dantelată, în mâna lui. Îi căută privirea şi înghiţi în sec când îi observă lacrimile jucând în căpruiul irisului. Te iubesc şi te voi iubi întotdeauna şi ar trebui să ştii asta. Dar nu sunt îndrăgostită de tine. Nu mai sunt. Şi dacă altădată aş fi visat la ziua asta, sperând să fii tu în locul lui Anders, acum ştiu sigur că el este cel alături de care vreau să îmi petrec viaţa. Sunt un episod din viaţa ta şi...
-Nu e adevărat! O întrerupse el. Nu eşti un episod şi nu îmi spune că te voi uita, pentru că asta nu se va întâmpla niciodată!
-Shhhh!! Îi puse ea degetele pe buze, oprindu-I avalanşa de cuvinte ce ameninţa să se reverse. Lasă-mă să termin. Sunt un episod, Dan, iar de astăzi, sunt un episod de dragoste încheiat. Vei fii fericit, îţi promit. Vei găsi pe cineva alături de care să îţi petreci viaţa şi îmi vei mulţumi că astăzi, aici şi acum, am decis să ignor cuvintele tale nesăbuite şi nu am acceptat să fug cu tine. Tu mă iubeşti, adevărat, dar nu mai eşti îndrăgostit de mine. Ai fost, dar ţi-a trecut. Doar că încă nu ai realizat asta.
