Dulceață amăruie

~2~

{ din perspectiva lui Ayden }

Daya, prostuțo, te-ai ataşat de mine si nu vrei să te mai desprinzi, ca un ghimpe din laba unui câine.
Daya, scumpo, nu te vreau victimă. Nu vreau să te gândesti 24 din 24 de ce am făcut acea alegere.
Tu crezi ca nu te iubesc. Dar ştii bine, "răneşti oamenii pe care îi iubeşti".

Ai un zâmbet minunat, pe care eu cu siguranță nu îl merit. Mă crezi înger. Dar sunt un inger cu chip de diavol. Nu mă meriți.

La revedere, Daya...

Reproşându-mi singur aceste obstacole, gândul de a ma duce la facultate îmi tot dă târcoale. Până la urmă, nici eu nu ştiu ce facultate vreau să urmez. Oare să mă duc în străinătate? Asta ar distruge-o de tot pe Daya...

Uitându-mă buimac în telefon, decid într-un final să o sun pe maică-mea, în speranța că poate ea îmi va da o sursă de informații concrete spre o facultate foarte bună , nu doar bună.

- Sărut mâna, mamă!

- Ayden, scumpule!

- Ce faci, mamă? Uite te-am sunat cu o mică rugăminte.

- Bine, scumpule, abia ce am venit din grădină. Ce rugăminte?

- Ştii că de câteva săptămâni tot zic că vreau să mă duc la o facultate, dar mă tot încurc în alegeri si m-am gândit să te întreb pe tine, poate mă poți ajuta, nu ştiu.

- Foarte bine, scumpule! Aş avea câteva idei. Dar hai să ne vedem undeva, abia îmi văd băiatul cât de mare s-a făcut! afişez un zâmbet tont pe față la spusele mamei, bucurându-mă enorm de mult.

- Unde să ieşim mamă? Nu vrei să ne vedem la Amy? Vorbesc eu cu ea să facă fursecuri.

- Amy? Oh, ba da, hai la Amy! Scumpa de ea! o aud aproape țipând de bucurie.

- Bine mamă, uşor, mă amuz eu nițel.

- Habar n-ai ce bucuroasă m-ai făcut, dragule! Vorbeşti tu cu Amy sau vorbesc eu? Hai vorbesc eu. Sau nu, sun-o tu. Ştiu, îi facem o surpriză! Să mă îmbrac elegant? Flori! Să îi cumpărăm nişte flori!

- Mamă, uşor! mă prăpădesc de râs, pe când mama devine serioasă.

- Ayden Adams! Cum îți permiți tu să râzi la mama ta? se amuză un pic.

- Mamă, tu îmbracă-te frumos şi vin eu să te iau la 16:00, în regulă?

- Frumos? Frumos să te îmbraci tu! Eu vreau să mă îmbrac elegant! Dragule, ia-ți cămaşa aia bleu, îți stă de minune!

- Haide mamă, nu merg la vreo onomastică.

- Imbracă-te cu cămaşa BLEU! îmi îndepărtez telefonul de la ureche, mama țipând ultimul cuvânt.

- Nu te laşi până când nu rămâne ca tine, nu?

- Begonia! Au adus begonia! Închid scumpule, a venit curierul. Vai ce frumoasă e! Te pup!

- Ciao, mamă, închid telefonul, în următoarea secundă prăpădindu-mă de râs.

E aşa haioasă. Păcat că eu nu am moştenit şimțul ăsta al umorului atât de bine dezvoltat. Semăn mai mult cu tata. Serios şi sigur pe el.

Poate vă întrebați cine este Amy. Ei bine, Amy este unica şi singura soră a ei. Şi o mătuşă grozavă. Dar şi o bucătăreasă excelentă.
Îmi plouă în gură numai când mă gândesc la ce fursecuri minunate mă aşteaptă pe mine şi pe mama.

Mama? Ce să vă spun despre unica persoană care m-a făcut gentlemanul care sunt acum? Este obsedată, nu înnebunită, ci chiar obsedată după flori. Obsedată în adevăratul sens al cuvântului.

n/a : Hey guys! Lumea Dayei pare aşa de tristă, iar lumea lui Ayden pare desprinsă de la balamuc :) Sper să vă placă, şi nu uitați de vot dacă am reuşit să vă captez umpic simțul umorului ♡ Lectură plăcută! :) ♡