Iubire în Friendzone

Capitol 1

Hei. Cu ce aș putea să încep totul...dacă citești asta sunt șanse de 50% să fii bine sau 50% sa nu fii. Dar stiu un lucru singur. Cu toții avem nevoie să fim întrebați "cum te mai simți?"... " cum mai ești?" ..." esti bine?". Știu că răspunsul ar fi "sunt bine" . Si eu as fi spus asta candva...cândva când nu realizam ce am...apoi când încercam sa mă abțin...dupa să ma mint singura că sunt ok. Dar astăzi mi s-a întâmplat ceva ce m-a facut sa realizez că nu sunt ok, si acest lucru m-a facut sa accept toata situația. Eu am mulți prieteni, cel puțin asa cred. Nu îmi pot da seama cat de prieteni sunt uneori pentri mine cat sunt eu pentru ei. Dar din toți,unul singur ma întreabă mereu cand mă vede acele întrebări de mai sus,urmate de "ai nevoie de ajutor?" Toata saptamana a dus-o asa..eu negam. Încă nu voiam sa accept că nu-s bine. Până azi când îmi spune:

-Esti bine?

-Da,sunt bine. Puțin obositaa....

Mă mir cum de mai acceptă scuza asta pe care am folosit-o toata saptamana...

-Nu pari. Sigur e totul ok?

-Da,de ce nu as fi? Nu arăt bine?

La care o colegă a spus "ceva-ul" care m-a facut sa realizez starea mea.

-Ba arăți bine! Zambesti si râzi ca de obicei. Dar ai ochii triști,iar ochii nu pot minți si nici nu se pot ascunde!

În acel moment am rămas tăcută în gandurile mele. Îmi puneam încontinuu întrebarea "oare chiar nu sunt bine?" .... "ochii mei chiar ascund durerea pe care eu nu realizez ca o am?" . Și multe altele. Era ciudat...super ciudat. Am stat apoi o zi să ma gândesc la tot,pana cand seara am început sa plâng. Si plânsul era eliberarea pe jumatatea a tot ce adunasem. Sincer,nu stiam dacă m-a rănit atat de tare EL. Nu aveam puterea de a ma gândi la asta. Stiam că inima l-a ales, știam asta căci suradea la auzul rasului său și tresarea la fiecare întâlnire a acelei perechi de ochi verzi. Prima oară când a plecat orgoliul din mine a spus clar "aia e, nu e nici primul nici ultimul"...dar inima...am uitat esențialul. În timp ce punem orgoliul în fata sentimentelor nu mai ascultam inima care urlă de durere.

Stiu..am ajuns departe. Dar cum am ajuns aici? Cum s-a întâmplat totul? Hai să începem cu începutul