Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
(Sfârșitul depinde de început)
Primele raze ale soarelui biciuiesc nemilos Zidurile Estice ale Orașului, luptând împotriva suprafeței lucioase de un alb imaculat ce străjuiește neobosit activitatea orășenilor. Un Gardian cască din răsputeri, privind la ceasul electronic de pe ecranul ce împraștie lumină albastruie în odaia slab iluminată a Turnului de Veghe, în timp ce își așteaptă schimbul de la cinci și jumătate. Ceasul indică încă trei minute și patruzeci și opt de secunde până la schimb. Bărbatul se foiește în scaun și privește nerăbdător clanța ușii; nu s-ar supăra să ajungă mai repede acasă.
Afară, Orașul încă doarme în nepăsare, învăluit în veșnica aură de ordine și disciplină: nici măcar micile vietăți nu dau vreun semn de viață până când soarele nu s-a ridicat falnic pe cer, dovedindu-și supremația față de locuitori și conducători deopotrivă. El este singurul, de altfel, care o poate face.
Pe cărăruia de piatră își face apariția un om al Sistemului, zvelt, vioi și odihnint, cu obraji îmbujorați de frigul care încă se află în stăpânire între Zidurile Orașului. Uniforma albă i se mulează pe bicepși și pe tors, complimentându-i corpul sculptat. Pasul îi e sigur și ritmic, însă inaudibil. Are grația unei feline și măreția unui Ursus arctos*, care dovedește prin postură și atitudine că este stăpânul pădurii. Părul negru și țepos contrastează cu figura palidă și copilăroasă, iar expresia plată și impenetrabilă sporește aura de superioritate care îl înconjoară. În fața unui astfel de om, te supui.
Pasul îi sporește și ajunge imediat la baza Turnului de Veghe, în care intră exact când o alarmă anunță ora schimbului. Cei doi bărbați care se află acum în clădire o aud și o simt vibrând, la fel ca ceilalți Străjeri care încep să mișune de colo-colo în jurul clădirilor de pază. O aud în căștile implantate în timpane și o simt în uniformele ce li se mulează pe trupuri. Ceilalți Orășeni sunt imuni la astfel de impulsuri.
La ora șase, Orașul începe să prindă viață. Luminile primelor cafenele se aprind, iar într-o încăpere slab luminată o fetiță cară o găleată roșie și un mop cu mâner de lemn în spatele tejghelei. Primii oameni ies dintre străduțele întortocheate ale cartierelor de blocuri și se îndreaptă către stațiile de autobuz. Câțiva șoferi privați prevăd aglomerația zilei și opresc în parcările din zona stațiilor sau a cafenelelor, așteptând răbdători clienți care lasă bacșis.
Înspre Centru domină Cartierul Rezidențial cu clădiri mari, albe și colțuroase, asemenea unor coloane greșești stilizate, fără niciun motiv specific culturii. Una singură se ridică deasupra celorlalte, impozantă și imaculată, prevalând peisajul: Clădirea Sistemului. Aici sunt stabiliți toți cei care lucrează în Sistem, de la stagiarii care concurează pentru posturi importante, la Savanți, Consilieri și Conectori. Cei din urmă sunt direct implicați în activitatea Sistemului, ajutând Comandantul Suprem în luarea deciziilor, transmiterea informațiilor către public și dezvoltarea celor mai avansate tehnologii. Un lucru este cert: fiecare om, mic sau mare, sărac sau înstărit, își joacă rolul vital în dezvoltarea Orașului și al spiritului civic în rândul cetățenilor.
