O singură iubire

Ca orice început

   Cu toate că în viață ne întâlnim cu multe situații dificile, intensitatea momentelor bune mereu vor învinge lacrimile zilelor negre.
   Precum într-un basm, parcursul fiecăruia ne învață că luptând de partea binelui, vom câștiga. Începutul este unul ca oricare altul: o inițiere spre ceea ce va urma să vină.
   M-am obișnuit să cred că tot ce se petrece în viața mea se întâmplă cu un motiv, asta de când am intrat pe ușile liceului, locul în care următorii patru ani au însemnat schimbări majore, începuturi noi, dar și sfârșitul unor povesti. Acolo am întâlnit oameni frumoși, dar și mai puțin frumoși . Am învățat din toate, am analizat comportamente, gândiri, faptele celor din jur și astfel m-am format pe mine. Alexia cea de azi este mult mai conștiincioasă, mai responsabilă, mai atentă la detalii și are multă grijă cui îi oferă grija și afecțiunea.
   Cei patru ani de liceu s-au sfârșit, urmând să-mi iau viața în dinți.
   Acum mă aflu pe scaunul ce s-ar putea să-l ocup probabil peste câțiva ani, pe scaunul directorului firmei ForeverWanted, firmă ce sper eu că mă va ajuta în ceea ce vreau sa fac pe viitor. Vreau sa fiu un designer de modă, întotdeauna am iubit hainele și moda, de mică desenam tot felul de schițe de rochii, bluze extravagante și multe alte produse vestimentare.
  Sunetul pașilor ce se intensificau m-au făcut să îmi revin din tranșă și să mă grăbesc pe scaunul opus celui în care mă aflam, deoarece pentru moment, nici angajată nu eram. Mă aflam la primul meu interviu, așa că nu mi-aș dori să fie un total eșec și să mă găsească careva stând în locul nepotrivit.

  - Buna ziua! aud o voce pițigăiată imediat după ce ușa se deschide. Îmi întorc capul involuntar și dau de un trup de femeie extrem de sexy și atrăgător. In gândul meu se învârte o mare întrebare <<Oare ea este patroana?>>.

   - Buna ziua! Alexia mă numesc. Îi spun imediat după ce îi analizez trupul cu totul și mă ridic îndreptându-mi mâna dreapta spre aceasta pentru a face cunoștință.

   - Chaterine, îmi pare bine. Spune cu aceeași voce întinzându-mi mana la rândul ei. Spune-mi ce gânduri te-a adus la firma noastră.
  
     Mă întreb retoric în gând dacă femeia vrea să mă ia in glumă sau  chiar "spune-mi ce gânduri te-au adus la firma noastră" face parte dintr-un interviu in mod normal. Aleg să răspund detașat, deoarece știam exact ce gând m-a adus aici.

  - Îmi doresc mult să lucrez în acest domeniu, să prind experiență, să ajut firma cât pot de mult și să  evoluez cu ea in același timp. Fermitatea mea și încrederea de sine au surprins-o pe femeia din fața mea, astfel încât chipul său arată o oarecare mirare și în același timp satisfacție.

   - Bun, cați ani ai?

   - 19 ani, îi răspund simplist.

   - Să înțeleg că nu ai mai lucrat până acum, nu?

   - Nu, însă am de gând să o fac acum și să mă dedic total muncii mele. Rostesc aceste cuvinte și schițez un zâmbet plin de naturalețe.

   - Mă bucur mult să aud acestea. Studii faci in momentul de față?
  
   - Voi începe în toamna primul an de facultate. Entuziasmul meu se simte in glasul meu.

   - În mod normal nu aș da atât de multă importanță unei persoane ce nu are niciun fel de experiență și nici măcar studii superioare, însă ceva îmi dă încredere și te invit ca de mâine, dacă se poate, să vii la noi să vezi modul de lucru, iar timp de o săptămână ne vom da seama amândouă dacă locul tău este aici. Schițează un zâmbet ce îi dezvăluie dantura perfectă. Femeia aceasta este surprinzătoare prin felul în care arată, până și pe mine m-a fermecat.

  Mă declar mulțumită de rezultatul interviului, ca mai apoi să mă retrag politicos, ieșind aproape dansând din clădire cu gândul de a o suna pe Elle, să îi dau vestea cea bună. Chiar de nu sunt angajată în acte, sunt încrezătoare în mine și știu că într-o săptămână voi fi. I-am spus că ne întâlnim în 15 minute la cafeneaua noastră preferată.
   Intru in local cu un zâmbet imens, de fapt tot drumul până aici am zâmbit, și mă așez la o masă de lângă fereastră pentru a avea priveliște spre  râul ce traversa orașul Chicago. Iubeam locul acela nu numai pentru priveliștea oferită, ci și pentru personalul cu care mă împrietenisem cu ușurință, ba chiar unul dintre prietenii mei foarte buni lucra acolo și  se pare că am nimerit le tura lui.

  - Hei, Josh! Îmi pare așa bine să te văd! Cum iți merge? Fericirea mea l-a făcut să râdă și l-am luat în brațe.

  - Ok, Alexia, spune-mi cine este băiatul.

  - Ce băiat?  Întreb ușor confuză și mă uit în jur crezând că întreabă de cineva pe care s-ar putea să îl cunosc, însă nu rămân decât cu o expresie confuză așteptând să-mi răspundă.

   - Cel care ti-a făcut ziua mai frumoasă, bineînțeles.

   - Mă tem că de data aceasta nu se datorează unui băiat.

   - Dar?

   - Știi firma ForeverWanted?

   - Este renumită, n-am cum să nu o știu. Zi ce e cu ea.

   Zâmbetul lui mă fascina mereu, asta poate pentru ca mi-au plăcut mereu gropițele, iar el are două gropițe perfecte. Răspunsul meu a întârziat să apară datorita faptului ca mă holbam la zâmbetul lui, zâmbind și eu la rândul meu. Mâna lui ce se învârte în fața ochilor mei mi-au amintit că așteaptă un răspuns.
 
  - Sunt angajată acolo! Bine, nu chiar, sunt in probă timp de o săptămână, însă după săptămâna de probă sigur voi fi angajată!

  - Felicitări! Știam eu că te vei descurca.

   Ușa de la intrare s-a deschis, iar Elle pășea grăbită spre mine. Probabil mă văzuse de pe alee radiind de fericire, așa că  mai mult ca sigur o rodea  curiozitatea maxim.  Nimeni în afară de mama nu știa de interviu. Am vrut să țin pentru mine deoarece nu voiam să mă descurajez auzind vorbe răutăcioase sau descurajatoare, chiar dacă nu din partea prietenilor mei, ci din partea altora, însă am preferat să păstrez tăcerea și din cauza nesiguranței primirii postului. Aveam încredere în mine, însă nu era exclus un refuz din partea patronului, patroanei în cazul acesta. 
   Mă ridic la fel de repede ca data trecută și o iau in brațe și pe ea. Un schimb de priviri între cei doi prieteni ai mei m-au făcut să mă amuz și mai tare.
   I-am povestit Ellei cum a decurs totul, Josh fiind tare preocupat de descrierea viitoarei mele șefe, rugându-mă să îl las să mă ducă el mâine la muncă. Știam că nu trezitul la 6:30 a.m. era dorința lui, ci poate doar dorința de a o va vedea pe Chaterine. Era și normal, doar este bărbat, la ce mă puteam accepta. Și în orice caz, era tentantă oferta lui. 

  M-am trezit buimacă, dar plină de energie pentru prima mea zi la post. Aveam emoții ce-i drept, dar nerăbdarea mea m-a făcut ca în 30 de minute să fiu gata, ba chiar să stau să-l aștept pe Josh alte 17 minute. Nu era vina lui, căci el a respectat ora de sosire, doar eu am fost nebuna ce nu a putut sta locului și am fost gata prea devreme. Mașina lui de teren se apropie de mine mult mai repede de când Josh m-a zărit sărind ca o descreierată în mijlocul drumului. 

   Cel mai mult mi-a plăcut la el faptul că nu m-a judecat pentru cine sunt, astfel am putut fi eu în preajma lui. Probabil de asta l-a și atras compania mea. Mereu reușesc să-i aduc zâmbetul pe buze.

   - Bună dimineața, zâmbăreațo! mă întâmpină cu zâmbetul lui fermecător în momentul în care intru în mașină. 

  - Bună dimineațaaaa și țieee! spun în timp ce îmi pun centura și observ o apropiere excesivă a lui Josh spre mine. Am ridicat capul spre el instinctiv, astfel încât buzele lui se aflau acum la o distanță mult pre mică de ale mele, iar ochii de un albastru mult prea deschis mă fixau, transmițându-mi dorință.