Minunea mea
Aşează-te pe prispă lângă mine
Şi ţine-mă de mână până mâine
Să-ţi spun povestea de demult,
O viaţă tristă,un biet trecut!
Şi-ascultă vocea teilor plângând,
Priveşte frunze albe trist căzând.
Lasă-mă să zăresc candoarea din privirea ta
Cât mi-eşti de drag ,minunea mea!
În urma ta petale se răsfiră,
Sub paşii tăi aud iubire,văd lumină,
Petale albe fruntea-ţi netezesc
Cât mi-eşti de drag,cât te iubesc!
