"De ce?" O intrebare pe care ne-o adresam mereu. O intrebare care nu are raspuns, o intrebare care ascunde o sumedenie de raspunsuri si secrete. Am sa incep iarasi sa-mi scriu emotiile aici.
"De ce?" Deoarece sunt un om timid, un om cu frica de esec, imi este frica sa-mi exprim emotiile in fata unei persoane. Prefer sa o fac in scris, sau prin mici gesturi simpliste. Acesta sunt, acesta imi este caracterul, si nimeni nu poate sa mi-l schimbe.
Totul a incepe in urma cu aproximativ 10-11 luni. Eram indragostit, terminasem de scris articolul "Ea.." , simteam ca sunt ca o bomba ce sta sa explodeze plina de emotii si multi fluturi, dar cum asa ne este scris destinul, a venit si tristetea. Am ramas singur. "De ce?" pentru simplul fapt ca "cel de sus" asa a hotarat sa se intample. Nu doresc sa vorbesc numai la trecut, dar incerc sa explic incetul cu incetul ce se intampla cu mine, m-am schimbat. Am inceput sa privesc lumea altfel, din alta perspectiva. Sunt un om cu 2 fete. 2 fete, insemnand ca ziua sunt cel mai activ si amuzant om, iar noaptea sunt opusul. Noaptea sunt un om sensibil.
"De ce?" Deoarece toti avem cate o slabiciune, toti suntem sensibili si nu o aratam. Sentimentul de sensibilitate se pastreaza in tacere, nu se dezvaluie pentru nu a devenii vulnerabili. Acuma lasand teoriile deoparte sa revenim la subiectul initial. Dupa un necaz ce m-a macinat cateva luni, in grupul de prieteni a aparut o "ea" nu am sa-i rostesc numele, "Citind acest articol, pentru tine l-am scris" . O "ea" diferita. O "ea" timida" . O "ea" cu doi ochi caprui inchis ca si culoarea maslinelor negre-maronii. Un bujor in obraji de te copleseste. O simplitate cum rar intalnesti. Dar nu pot face primul pas, nu-mi pot dezvalui sentimentele " De ce?" . Simplu, abea stam pe afara, abea incepem sa socializam, este 2018 nu am de unde sa stiu ce imi rezerva viitorul.
