Oglinda demonilor

Inceputul jocului straniu....

Eu ma numesc Alice Monrow. Sunt studenta la Universitatea de fotografie. Eu nu prea credeam in lumea de dincolo sau Dumnezeu. Eram cum as putea spune ateista. Chiar nu dadeam un ban pe aceste lucruri. De multe ori le luam in joc dar de curand mi-am schimbat parerea... 

M-am mutat in acea casa ciudata. Nu-mi pasa. Ma gandeam numai sa fiu mai aproape de universitate. Parca ma simteam urmrita cu o anume privire. Acest sentiment straniu si tulburator nu se poate descrie prea detaliat. Pur si simplu.. il simti. Am ignorat. Tot timpul am ignorat semnalele dar retine ca poti ignora dar dar tot vei i nevoit sa le iei in seama intr-un fel sau altul... Cand intrasem in cladire se sparsesera geamurile de la usa intrarii. "Vantul" mi-am spus... Cand imi aranjam lucrurile am aobservat un dulap vechi. M-am apropiat de el si l-am deschis brusc. In el era un bec atarnand de partea superioara a dulapului si o cruce rupta in doua plina de mucegai. Le-am lasat asa, mi-am zis ca poate propietarul o sa le revendice pana saptamana viitoare. 

Mai pe seara editam poze cu copii pe calculator. Dintr-odata am auzit un scartait pe scari. Mi-am bagat alta scuza: "E veche casa, ar trebui s-o renovez curand". 
Dupa ce s-au auzit aceste sunete de scartaiala de-a lungul scarilor se auzeau bocanci duri si de neignorat din pod. 
Am apucat un pistol de la tatal meu legalizat neclintindu-mi privirea de la pod. Pasii erau rari si apasati. Pe masura ce inaintam se tot  apasau mai tari pasii. Am inceput sa alerg inspre pod rapid. Cand am urcat ma uitam in jur darnu era nimic. Am coborat intr-o tensiune nespus de mare cand, observ ca monitorul meu era daramat in ultimul hal. M-am apropiat incet de iesire dar am observat ca am calcat pe o oglinda. Cand am ridicat-o m-am vazut in sutele de bucatele de oglinda cu zgarieturi si ochii negrii in intregime... Am aruncat oglinda si ma pipaiam disperata pe fata urland de groaza. In acel moment imi suna telefonul. M-am repezit sa raspund.

-Ah..alo.....
-De ce mi-ai ranit ochiul.....?
-Ce.. ci-cine este acolo? Despre ce vorbesti??
-Te vad... De ce mi-ai ranit ochiul?
-Ce....
-Oglinda... este trupul meu... eu sunt demonul. Mhhhahahaha haahmmhmha!!!
-Inceteaza!Iiiiiinceteazaaaaaa!!!!

Am fugit in pat, m-am invelit bine si lacrimand de frica ma uitam in jur si inchideam ochii de frica a ce pot vedea. Acea spaima nu se poate uita... 

Daca m-ar intreba cineva de ce n-am fugit din casa as raspunde ca nu stiu... Simteam ca as agrava lucrurile daca ies. Si cand ma gandesc ca acesta era doar inceputul....