Vântul rece adie cu nepăsare
Frunzele galbene o iau încet la vale
Umbre de lumini se văd iarăşi în zare
Şi bocete să scoale strămoşii din visare
Din somnul cel dulce, sau poate coşmarul
Începe să-şi verse în lacrimi amarul
Gemete grele de jale şi durere
Ar da orice pentru o clipă de tăcere
Pentru o singură şoaptă, din vânt o mângâiere
Dar femeia în lacrimii începe iar să zbiere
Se ţine de pământ să mai prindă putere
Căci picioarele îi deveniră, din ce în ce mai grele...
YOU ARE READING
AMURG
Thơ caÎn lucrarea de faţă vreau să vă prezint o colecţie de sentimente proprii transpuse pe file sub forma de poezii....