|| 𝐋𝐢𝐜𝐞𝐮𝐥 𝐕𝐚𝐦𝐩𝐢𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 || în curs de editare

cine sunt ?

*voce de narator*
Nu contează cine ești sau cât de frumos ești. Nu contează dacă provii dintr-o familie săracă sau bogată. Nu contează dacă ești vampir sau om. Contează doar să te simți bine în pielea ta. Iubește-te tu însuți ! Ignoră opiniile negative a oamenilor din jur ! Doar ..... fii......tu !

Eu sunt o fată de 180 ani. Mă numesc Jangmi. Sunt vampir. Am fost afectată când eram mică de o soluție periculoasă. Temperatura corpului scădea, pielea mea devenise albă, colții mi-au crescut, nu puteam privi razele soarelui și eram alergică la usturoi. Medicii spuneau că n-am șanse la viață. Toată lumea din jurul meu era tristă din cauza mea. Familia mea a suferit din cauza mea. În acel moment am vrut să-mi iau adio de la viață. Dar într-o zi stând pe patul spitalului, un medic a descoperit ceva. A căutat pe internet simtomele mele și a descoperit că sunt vampir. Ei nu mai auziseră de așa ceva. S-au informat mai mult și apoi au înțeles ce sunt vampirii. Părinții mei și medicii au fugit și m-au lăsat acolo. Aveam doar 3 ani.

O asistentă rămase cu mine. Ea a înțeles totul și nu era speriată. Și ea era vampir, dar folosea anumite chestii pentru a-și ascunde adevărata identitate. M-a luat acasă la ea și m-a crescut. A fost ca o mamă. A avut grijă foarte mare de mine. Venise primul an de grădiniță. Nicio grădiniță nu m-a acceptat până când, un bărbat înalt îmbrăcat în negru, cu o pălărie neagră pe cap, m-a acceptat la grădiniță sa. Eu și "mama" eram foarte fericite.

Venise prima zi de grădiniță. Am ajuns la grădi crezând că totul va fi bine, dar nu a fost așa. Toți copiii fugeau înspăimântați de mine. Eu voiam să-mi fac prieteni, dar n-aveam nicio șansă. Eu eram foarte tristă.
A trecut prima zi de grădi, mama m-a întrebat cum a fost și i-am povestit. Mama devenise și ea tristă.

Din cauza colegilor care mă criticau doar pentru că nu arăt exact ca un om, am ajuns să mă îngraș. Eram atât de grasă încât toată lumea râdea de mine. Vreo 4 ani am stat așa.

După 4 ani de suferință,am intrat la școală. Clasa 1. Știam că și acolo va fi foarte nașpa din cauza aspectului meu și al oamenilor care te judecă doar după felul în care arăți.

~prima zi de școală~

Da, a fost exact cum îmi imaginam. Toți râdeau de mine din cauza aspectului. Mai ales că eram și grasă.
Am suferit în continuare. Zi de zi am stat singură în cel mai întunecat colț al clasei. Profesorii nici ei nu mă băgau în seamă și nu prea învățam.

După clasele 1-4, trebuia să merg în școala gimnazilă. Clasa a 5-a. Știind ce va urma nici n-am vrut să mă gândesc la școală. Mi-am petrecut toată vacanță ținând dietă și încercând să slăbesc. Și ghiciți ce ? Am reușit. Acum aveam greutatea unui copil normal.

~prima zi din clasa a 5-a~

Nu a fost atât de rău. Pe lângă faptul că 19/20 colegi au fugit de mine,o fată a venit la mine.

??? : hei! Ești nouă în școala noastră,nu ? Nu te-am mai văzut pe aici.

Jangmi : b..b..bună. Da,su..sunt nouă.

??? : cum te numești ?

Eu : Jangmi

??? : eu sunt Gyuri.

Jangmi : de ce nu ai fugit de mine ca și ceilalți copii ?

Gyuri : eu nu judec oamenii după felul în care arată. Cred că ești o persoană super.

În timp ce vorbea i-am văzut colții.

Jangmi : e..eș..ești vampir ?

Gyuri : da, sunt, exact ca tine

Jangmi : acum se explică totul. De asta ai vrut să te împrietenești cu mine.

Gyuri : te-am văzut aici singură și știu cum e să stai singură și lumea să fugă de tine. Trăiesc aceeași viață ca a ta.

Eu nu spun nimic.

*băieții răi din preajma noastră* : acum avem 2 monștri în clasă. Avem mai multe de făcut. spunând cu un zâmbet ironic.

Noi ne prefacem că n-am auzit.

Am fost și am luat prânzul cu Gyuri și devenisem apropiate.

La sfârșitul programului școlar ne luasem rămas bun și plecam fericite acasă.

Am legat o prietenie destul de frumoasă cu Gyuri ținând cont că a fost prima și unica mea prietenă.

Au trecut și clasele 5-8 cu rele și bune.

Venise liceul. Mama și părinții lui Gyuri nu voiau să mai suferim atât din cauza colegilor, așa că ne-au dus la un liceu de vampiri.

🌼sper că v-a plăcut primul capitol