Povestea lui Amy

Colegul nou

Mă trezește alarma dintr-o data.
Îmi e lene sa mă ridic din pat,așa ca îmi iau telefonul și mă uit sa văd cat e ora.

- Oh nu!E 9 dimineata!Am întârziat la curs!!

Mă ridic impacientata din pat și mă imbrac in cel mai random outfit din lume.Peste 30 min abea ajung la curs și îmi cer scuze ca am întârziat.

A,da am uitat sa mă prezentez!Pai,eu sunt Amy,o fata normala de 19 ani care urăște facultatea,ambii mei părinți lucrează in Anglia și eu stau singura in apartamentul meu,in România.Nu am avut nici odată un iubit și nici nu plănuiesc sa am cel curând...Revenind la povestea noastră..

- E a 3-a oară la rând când întârzii domnișoara!Sper sa nu se mai repete!
- Nu..Pai știți..Am avut pana la mașina și..
- Ia loc!
Astăzi copii,îl vom întâmpina pe Flinn,noul vostru coleg de clasa..
- Buna,mă numesc Flinn și am 20 ani!
- Mulțumesc,ia loc!

Se pare ca Flinn sa aseaza fix lângă mine,SUPER!
- Hei..
- Buna..
- Îmi poți spune și mie ce avem ora asta?
- Istorie..

După o tăcere de 10 min Flinn taie tăcerea.
- Cum te numești?
- Amy..
- Ce nume drăguț,nu l-am mai întâlnit (spune el cu un zâmbet inocent pe fata)
- Tu ești Flinn,nu?
- Da..

- Amy și Flinn!Nu mai vorbiți va rog!!

- Perfect..Ce zi de rahat (spun
eu ușurata)
După ce se termina ora,avem masa..Merg la carantina și îmi iau o salata..
- Hei!
- Flinn,sa știi ca vreau sa mănânc singura..(spun eu cu o fata nepăsătoare)
- Hei,nu fi așa..Ieșim la un suc după ore?
- Flinn..Stai in banca ta!

Și dintr-o data se suna..

- Amy,hai sa chiulim! (Spune el zâmbind)
- Mai taci!
- Haidee (spune șoptind)
- Ești nebun?
- Mergem unde vrei tu,haideee
- Bine...Dar pentru singura si ultima oară Ok?
- Cum zici tu..

Am fugit pe usa din spate a școlii cu pași mici.Ne-am ferit de camerele care parca se uitau fix după noi,și am ieșit cu bine din scoala.
- Ai tu bani la tine?Eu nu am nici 2 lei!
- Am,Am..stai liniștita,unde vrei sa mergem?
- Nu știu...Știi,nu trebuia sa chiulim!
- O,haideee!O sa ne distram,promit!!
- Cum zici tu....

După o tăcere lunga..El spune ca mă va duce undeva,nu îmi spune unde..

- Am ajuns,îngeraș!
- Nu îmi mai spune așa!(spun eu nervoasa)
- Deschide ochii!
- WOW!Cum mai adus aici?

Când deschid ochii,văd un parc minunat,cu copaci verzi,frunze care cad lin din ei,flori,bănci,parca era un vis!Nu am mai văzut acest loc nici odată..Eram uimita la propriu!..

- Îți place?
- Daa
Am sărit la el in brațe îmbrățișându-l..Parfumul lui era nemaipomenit...Parca era de liliac..Nu eram sigura,Dar eram sigura ca era un miros nemaiîntâlnit...Pătrățelele se simțeau prin tricoul lui sifonat,as sta in brațele lui toată viața..simțindu-l,mirosindu-l..Trebuie sa mă opresc...Nu știu ce am!

- Hei!Ce a fost cu asta?
- Pai nu am voie sa te imbratisez?(spun eu făcând botic)
- Doar când îți dau eu voie (spune el cu un zâmbet pana la urechi)
- Hei!!(spun eu dadand cu palma in pieptul lui)
- Nu știam locul asta..Unde suntem?
- Pai..e secret!
- ...
- Haide,sa mergem!
- Acum viiin staiii!