Iluzie

Capitolul 2

    Lui Kaylee si lui Lyla le venea greu să creadă ce s-a întâmplat. Au fost neîndemânatice și au căzut pe locul limpede. Halal,nu?

-Scuze,scuze,scuze...mii de scuze,spuse Kaylee în mod repetat.

-Doamne Kaylee,a înțeles că a fost o greșeală,protestă Lyla.

Cele trei persoane se ridicară fără să se uite una la alta,dar în momentul în care s-au recunoscut după ce s-au privit,șocul a străbătut chipul lui Lyla.

-Josh...? spuse ea surprinsă.

-Salut,răspunse băiatul. Ce mai faceți? Ah da,stați calme,nu m-am rănit sau ceva. A fost o simplă căzătură.

    Lyla și Josh se priveau în mod insistent. Lyla era o fată frumoasă. Avea părul lung și blond,parcă mereu aranjat cu o grămadă de fixativ și ochii de un verde intens,ca smaraldul. Josh era înalt cu ochii verzi ca și ochii lui Lyla,părul șaten și pielea de culoarea bronzului. Cei doi fuseseră împreună până la finalul anului școlar,dar în momentul în care a începu vacanța,au început să se certe din ce în ce mai des. Toate astea au pornit din cauza lui Lyla. Ea îi ascundea faptul că era vrăjitoare pentru că voia să îl țină departe de lumea asta fantastică. El a început să creadă că este înșelat și Kaylee era mereu prezentă la certuri. După părerea ei,cei doi aveau clasica poveste de iubire între un om și o creatură supranaturală,poveste la care toți știm finalul.

 -Deci,începu Kaylee,mergem să mâncăm?

-D-da,răspunse Lyla. Pa,Josh.

    Josh o salută pe Lyla și se îndepărtă. Kaylee era îngrijorată. Știa că nu i-a fost ușor prietenei sale să depășească momentul despărțirii,având în vedere că relația lor a ținut din primul an de liceu până acum,finalul clasei a unsprezecea. Știa că a suferit mult,dar mai știa că a făcut asta cu scopul de a-l proteja.

-De unde vrei să luăm de mâncare? Putem lua de aici de la standuri sau putem merge la un fast-food de pe centru,sugeră Kaylee.

-Nu mai îmi este așa de foame,spuse Lyla. 

    Kylee își dădu ochii peste cap. Știa că această întâlnire neașteptată a fost un șoc pentru Lyla,dar nu trebuia să se deprime. Kaylee știa ceva important. Dacă prietena ei cea mai bună nu avea poftă de mâncare era pentru că ori învăța și chestia asta o stresa sau suferea. Nu putea să accepte ideea că ea suferă. Nu merita. Lyla era o persoană prea bună.

-Uite,începu Kaylee,știu că nu ți-a fost ușor să dai peste el acum. Dar gândește-te că așa e mai bine. Și pentru tine,dar și pentru el. O să îți cumpăr un hamburger și o înghețată.

    Lyla o îmbrățișă pe Kaylee. Porniră spre standul cu hamburger care era în celălalt capăt al locului. În drum,observară cum vrăjitoarele își aranjau standurile și se pregăteau pentru întâlnirea cu publicul din sera respectivă. Unele își scoteau globurile,altele împodobeau cortul propriu cu diferite accesorii vintage,iar altele își repetau trucurile prin care aveau de gând să îi uimească pe localnici.

    Visul lui Kaylee era să întâlnească o vrăjitoare celestă. Deși la târg veneau oamenii doar de fațadă ca să facă bani,printre ele existau și vrăjitoare adevărate precum Lyla. Vrăjitoarele erau împărțite în două categorii. Existau vrăjitoare normale,cele de natura lui Lyla și vrăjitoare celeste. Diferența dintre cele două era că vrăjitoarele normale făceau toate vrăjile,mai puțin cele interzise,în schimb cele celeste puteau face și vrăjile interzise. Concluzia era simplă. Celestele erau cele mai puternice vrăjitoare. Kaylee are o admirație aparte pentru ele pentru că sunt puternice și unice. Ca și ea. Nu recunoștea,dar se simțea uneori singură pentru că era hibrid. Nimeni nu știa cum s-a întâmplat asta,dar Kaylee spera că va afla asta cu ajutorul unei celeste.

    În cele din urmă,cele două fete ajunseseră la standul cu hamburger. Comandară și se așezară pe o bancă până era gata mâncarea. Kaylee privea în ansamblu tot locul. Festivalul de anul ăsta era cu mult peste nivelul așteptării ei. Era multă lume,iar zona arăta magnific. Panglici,pancarde,corturi și o scenă amplasată în mijlocul tuturor cu lumini și alte detalii. Kaylee se plimbă prin parc și trecu pe lângă un cort în care stătea o femeie care nu era mai mare de 23 de ani. Femeia respectivă avea la gât un colier cu un pandantiv albastru. În momentul în care Kaylee trecuse pe lângă cort,pandantivul se lumină și emitea o sclipire strălucitoare. Vrăjitoarea din cort ridică privirea și o văzu pe Kaylee plimbându-se în timp ce își aștepta comanda.

-Stai! strigă femeia. Rămâi pe loc!

    Kaylee își întoarse capul și o văzu pe tânăra care o strigase. La început crezu că era o altă vrăjitoare care își făcea reclamă,vrând să îi ghicească în palmă,dar în momentul în care se apropia de ea și văzu că pandantivul pulsează din ce în ce mai multă lumină,Kaylee își dădu seama că această vrăjitoare era una adevărată. Acel pandantiv era unul magic prin care se putea recunoaște activitatea magică din zonă.

-Mă numesc Lorelay și nu,nu fac magie ca să fac bani,se introduse femeia.

-Am observat asta în clipa în care pandantivul a început să lumineze. Nu oricine poate avea așa ceva,decât o vrăjitoare în carne și oase. Mă numesc Kaylee.

-Ai puteri,nu? întrebă Lorelay.

-Da,răspunse Kaylee. De ce? Chestia asta ți-o putea confirma și pandantivul.

-Ai dreptate,dar...pandantivul strălucește puțin în momentul în care o persoană cu magie trece pe lângă mine. În schimb,el strălucește tare și radiază lumină albastră și strălucitoare încontinuu,deci tu nu ești orice creatură supranaturală. Ai puteri mult mai mari decât restul.

     Kaylee începu să zâmbească. Lorelay avea dreptate. Avea puteri mult mai mari decât restul celor înzestrați cu magie. Acest lucru se datora faptului că era hibrid.

-Poate pentru că sunt un hibrid,răspunse Kaylee cu mândrie.

-Vino,trebuie să vorbim,spuse Lorelay zâmbind. 

    Kaylee o urmă în cortul ei de vrăjitorie. Era curioasă ce voia Lorelay să discute cu ea. Poate îi putea oferii mai multe informații cu privire la hibrizi și poate îi putea explica cum de există așa ceva. Nu trebuia să aștepte după o celestă. Dacă cineva îi putea da răspunsuri,acea persoană era binevenită.