Cap 2

14 0 0
                                    

L-am văzut pe Scott care stătea la baza unui copac cu un caiet în mana....Cred ca își făcea tema la mate având în vedere ca injura și aruncase caietul jos. M-am dus la el am luat caietul de jos și creionul din iarba și am început sa scriu.....În mai puțin de 5 minute iam rezolvat toate exercițiile iar el s-a uitat cu drăgălășenie și compasiune la mine.

Scott- Îți rămân dator pentru chestia asta.

Eu- Nu este nevoie ai o reputație....Nu ai vrea ca prieteni sa iti spună ca ești un fraier- am spus batjocoritor și am plecat.

L-am auzit cum a pufnit dar nu am dat importanta și m-am intors înapoi pe banca la Katy.

Katy- Tu tocmai l-ai ajutat pe dobitocul ala?

Eu- Nu ar fi trebuit dar acum mi-a rămas dator și voi avea nevoie de o favoare de la el.

Katy- Și care este acea favoare?

Eu- Vreau sa mă schimb, nu în rău evident.....Vreau sa fiu privita cu alți ochi de către toți din liceul ăla.....Vreau sa nu se audă atunci când pleca "insfarsit a plecat tocilara" vreau ca toți sa știe cine sunt și cine am fost.

Katy- Ești nebuna.

Eu- Știu. ...Și așa voi fi de acum

Am mai stat și am mai palavragit pana pe la 16:00. Am ajuns acasă i-am salutat pe ai mei și am urcat sus....Am intrat în baie mi-a făcut un dus am tras pe mine o pereche de pijamale și am coborât pentru cina.
În fata dulapului se afla mama o femeie de vârstă a doua cu un par saten-ciocolatiu și cu niște ochi negri ca perlele.....Mă îndrept spre ea sa o întreb dacă mai are nevoie sa o ajut dar am văzut ca totul era așezat pe masa mai era de făcut doar salata pe care mama o terminase deja. Ne-am pus la masa și am mâncat în liniște....Când am dat sa plec de la masa tata mi-a făcut semna sa mă așez jos deoarece avea ceva sa îmi spună.

Tata- Christen eu și mama ta trebuie sa plecam cam 2 luni în Anglia deoarece avem un proiect acolo.....Știu ca nu vrei sa mergi cu noi avand în vedere ca te pregătești pentru bac și nici noi nu vrem sa te reținem din asta.

Eu- Nu este nici o problema mă descurc.....Știi doar ca puteți avea încredere în mine....Dar când plecați?

Tata- Mâine seara la ora 23:00.

Eu- Este bine ca mai am puțin timp de petrecut cu voi....Dacă nu va supărați eu as cam vrea sa mă duc sa mă odihnesc.

Tata nu a mai spus nimic, a dat din cap în semn de aprobare iar eu i-am pupat pe obraz și am urcat sus.
Stăteam în camera mea întinsă pe pat și mă gândeam, oare sa mă schimb în ceva mai bun sau sa rămân eu și sa renunț la acest gând.....Am adormit instantaneu. Dimineață sunt trezita de telefonul meu care suna în disperare. Mă uit pe ecran și văd ca este Katy.

Katy- Bună dimineața raza de soare....Pregateste-te în 5 minute sunt în fata casei tale.

Nu am mai apucat sa spun nimic ca mi-a închis.....M-am ridicat din pat și mi-a făcut drum la baie....După un dus bine meritat.....Când am ieșit din baie pe patul meu stătea Katy care avea în mana niște haine.

Eu- Ce este cu alea?

Katy- Nu ai spus ca vrei sa faci o schimbare iar eu te voi ajuta....nu ai nevoie de dobitocul ăla.

Eu- Sincer nu știu dacă mai vreau asta.....Nu vreau sa par ceea ce nu sunt.....Vreau sa fiu eu și atât.....sa mă placa lumea așa cum sunt.

Katy- Doamne si-a revenit la realitate.

M-am uitat la ea și am început sa rad la fel făcând și ea.....M-am îmbrăcat în ceva lejer și am coborât jos pentru a manca.....După ce am mâncat am plecat spre școală.....La intrarea în școală l-am văzut pe........

Noi doi și nimic mai mult Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum