Capitolul 1

2.5K 156 42
                                    

"Cândva, undeva, tot ne vom regăsi. Îți promit! Mereu o facem.."

-Angel! La mulți ani, draga mea! Sare Candy de nicăieri îmbrățișându-mă, apoi îmi vâră printre degete funia unei pungi de cadou destul de voluminoase cu sclipici galben.

-Cy, ți-am spus că nu vreau cadouri! Te vreau doar pe tine imediat ce ajungi înapoi în oraș după vacanța aceea a ta! Îi zic eu prietenelei mele cele mai bune, privind în punga de cadou spre ceea ce părea a fi o rochie albă frumoasă cu perle, alături de o sticlă de vin alb.

-Nu refuzi băutura aceea nici bătută! Am umblat întreaga Italie pentru sticla aceasta veche din cel mai bun vin alb gustat vreodată! Și în plus, ai deja douăzeci și patru de ani! Sunt sigură că tata Eden te va lăsa să bei măcar atât! Mă înghionteşte Cy dând din sprâncenele sale perfect pensate.

Da, de câțiva ani încoace Cy a pus câte un nume fiecărui membru din familia mea. Tatăl meu este și al ei, doar că îi adaugă și numele. Mama mea este și a ei, unchii mei sunt și ai ei.. Tot ce este al meu este și al ei și desigur că aici apare și viceversa!

-Minunatul douăzeci și patru, nu? Da, visează în continuare la o relație surioară, sunt aici și rămân în dreapta ta ca o stâncă! Ordinul tatei! Apare și Xander cuprinzându-mi umerii micuți cu unul dintre brațele sale uriașe.

-Așa deci, ordinul tatei este să mor singură, cu o Candy nebună pe capul meu, pentru că și ea va rămâne singură pentru totdeauna, drept pisică și cu tine pe post de câine de pază? Mama știe despre asta, frățioare? Zâmbesc inocent privind în sus spre Xander.

-Mama știe că ai încercat să fumezi în urmă cu două săptămâni când ai ieșit cu Candy în club și ai fugit de lângă mine, surioară? Întreabă și el înapoi, oferindu-mi același zâmbet pe care i-l dăruisem și eu adineaori.

-Cine a zis că o să afle, Xan? Întind palma dreaptă spre el pentru a încheia o înțelegere.

-Îmi place când suntem pe aceeași lungime de undă, Angel! Încheie el pactul cu mine printr-o strângere a mâinii foarte ferm, până să mă tragă la pieptul lui pentru a îmi ciufuli părul.

-Ești absolut incredibil! Abia îmi făcusem părul! Strig la el încercând să îl îndepărtez de lângă mine pentru a-mi rearanja podoaba capilară acum făcută cuib de ciori Xander.

-Mă iubești prea mult ca să mă lovești când fac asta, ești așa o drăguță! Îmi dă el un bobârnac fix în frunte adăugând la final un zâmbet și un făcut din ochi.

-Mă tratezi prea bine, de aceea! De ce nu poți să fii și tu un frate mai mare nepăsător ca toți ceilalți? Mă sufocați cu atenția voastră, la propriu! Îi arunc o uitătură urâtă așa zisului meu frate hiperprotectiv, identic întru totul cu tatăl meu la fel de hiperprotectiv.

-Haideți acum, trebuie să îi luăm pe mama și pe tata de la aeroport! Face el în schimb.

-Eu rămân aici mare X, ca să pregătesc totul pentru petrecere. Poate vor ajunge unchii mai devreme, cine știe? Se opune Candy aproape imediat dându-ne afară din propria noastră casă pe mine și pe Xander.

Ne urcăm împreună în mașina lui, Xan conducând în dreapta, iar eu stând doar drept pasager în stânga sa. Pornește mașina dintr-o mișcare a cheii sale în contact și apasă pedala pentru a pleca de pe loc. Conduce prudent spre aeroport, lăsând radioul să cânte una dintre melodiile unui cântăreț francez cunoscut, Kendji Girac. "Conmigo" mereu a fost una dintre favoritele mele! Este plină de energie de-a dreptul superbă și mă umple și pe mine de asemenea cu această stare fantastică. (melodia la media ;) )

Dintr-o dată, pe lângă mașina neagră a lui Xander, exact în dreptul meu, apare o bestie pe două roți, torcând cu adevărat satisfăcător. Motocicleta neagră scoate un urlet prelung, semn că proprietarul acesteia a turat motorul pentru a-mi atrage atenția de care dispunea de fapt de la bun început. Măsor cu privirea prin geamul portierei mașinii fratelui meu cum călărețul fiarei stă rigid pe șaua lată și neagră, îmbrăcat în totalitate în costumul negru din piele specific motocicliștilor. Brațele vizibil de aici cum erau încordate, duceau la extremități spre două palme îmbrăcate în mănuși cu degetele libere, strâns prinse de coarnele motocicletei exagerat de mari. Capul motociclistului era întors spre mine, dându-mi seama de asta prin vederea reflexiei mele în viziera fumurie a caschetei la fel de negre.

Aud de undeva din dreapta sunetul de surprindere pură ieșit din gura lui Xander și simt cum mașina accelerează sub presiunea piciorului lui asupra pedalei de accelerație. Motociclistul accelerează și el ținându-se paralel cu noi în tot acest timp, probabil examinându-mă intens pentru că deși nu puteam știi dacă eu eram punctul lui de atracție, simțeam cum fiorii îmi coboară pe șira spinării și cum privirea sa arzătoare străbate fiecare centimetru de piele expus de către maioul vișiniu. Xander schimbă vitezele accelerând mai tare, motociclistul ținându-se la fel de tare ca el până când, probabil săturat de acest joc dubios și foarte periculos al vitezei, se ridică pe roata din spate turând din nou motorul bestiei de fier de sub el și accelerează cu putere trecând ca un glonț pe lângă noi, aproape tăindu-ne calea.

Niciunul nu zice nimic, luându-i pe mama și pe tata de la aeroport într-o liniște idioată și insuportabilă. Ajungem curând înapoi acasă, unde dăm împreună de banner-ul uriaș agățat pe veranda casei cu "La mulți ani, Angel!" scris în marker albastru și mov.

-Angela Miraje! Fericitul douăzeci și patru și idiotul de Eden încă te ține din scurt?! Haide frate, las-o să zboare! Apare unchiul Anthony în întâmpinarea noastră și mă îmbrățișează strâns dându-mi un cadou mare în brațe. Suveniruri de prin Canada, la fundul cutiei sunt niște cartoane pentru a ascunde ciocolatele cu Marijuana! Îmi șoptește apoi mie la ureche făcându-mă să râd.

La fel ca întotdeauna!

În spatele unchiului Anthony apare mătușa Miranda, alături de micul Joshua și câinele lor, Whiskey. David urmează imediat după cei enumerați anterior, ținându-şi un braț în jurul taliei Amandei și altul pentru a o susține în brațele sale pe micuța Glory. Matthias și Tristan apar și ei cu câte un cadou în brațe și cei doi gemeni adoptați în urmă cu câțiva ani, Melody și Marshall.

Intrăm cu toții în casă, eu fiind împinsă de la spate să desfac toate cadourile primite. Rochii minunate, machiaje profesionale, bijuterii strălucitoare, multe dulciuri delicioase și obiecte decorative au umplut întreg livingul. Nu după foarte mult timp, de afară s-a auzit un motor turat cum încetinește. L-am privit curioasă pe Xander, dar el doar s-a încruntat privind spre fereastră. Am mers lângă el și am privit prin sticla transparentă direct spre bestia exagerat de mare cu care ne-am mai intersectat în drum spre aeroport eu și cu Xander. Soneria bâzâie scurt de două ori și mă grăbesc să răspund, curioasă de cine ar putea fi la ușă având o vagă presimțire că ar fi fost chiar călărețul bestiei negre de afară. Deschid ușa inspirând adânc și dau direct de reflexia mea din viziera fumurie a motociclistului ce de aproape îmi dau seama că este foarte făcut și... foarte înalt. De la spate scoate un buchet de trandafiri superbi și nu orice trandafiri, ci unii de culoare albă, provocând o antiteză uimitoare cu înfățișarea sa. Nu apuc decât să iau buchetul în mâini, pentru că imediat îi aud vocea distorsionată de către grosimea căștii de pe cap.

-La mulți ani! Aniversare fericită... Spune el în timp ce apucă cu ambele mâini de cască dând-o jos de pe cap și continuând. ...îngeraș.

-Demon... Scap eu printre buze ca o șoaptă numele pe care nu l-am mai rostit de foarte mulți ani, numele care este capabil să-mi facă inima să tresalte de fericire.

Privesc în jos spre buchetul de trandafiri albi, amintindu-mi de primul trandafir primit de la această entitate ce m-a tot bântuit nopți întregi prin vise. Ridic privirea înapoi spre a lui incapabilă să mai spun altceva în afară de numele lui, într-o repetare disperată, o nevoie de mult timp înlănțuită înauntrul meu.

-Demon! Spun simțind cum ochii încep să îmi lăcrimeze și persoana din fața mea întinde brațele în laterale, semn că pot să îi sar în brațe, ceea ce și fac. Mă agăț de singura persoană ce a putut trece peste protectivitatea tatălui și a fratelui meu. Mă agăț doar de el, de acest demon, lăsându-mă o pradă ușoară printre brațele sale ce se strâng de dor în jurul meu.

-Ți-am promis că ne vom regăsi îngeraș.. mereu o facem.

Păcatul lui Demon✅Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum