Eu una , nu am crezut vreodată că o să ajung să regret ceva atat de mult încât să mă auto-distrug . Am un regret care ma apasă in fiecare zi si simt ca nu imi da pace , as face tot ce imi sta cu putinta sa scap de el...... De ce am crezut ca l-am cunoascut?! De ce am crezut ca daca a plâns in fata mea daca imi spunea problemele de acasa ,il cunosteam?! Cine era el defapt si ce vroia de la mine?! Vroia sa mai faca inca o victimă?! Vroia sa mai stie ca inca o fata plânge dupa amintirile de alta data?!.. Daca as putea as sterge ultimul an din viata mea , sau întâmplat atat de multe încât nici eu nu mi am dat seama , chiar ii cunosc pe toti îndeajuns de bine incat sa am incredere in ei?! Daca ma vor trăda si ei ca si el intr o zi?! Daca o sa ma trezesc singură peste noapte , intr o lume plina?!.. Mi e frica de ce o sa vina , de ce va urma.... Nu vreau sa mai sufăr am suferit destul si sufăr cat pentru zece insi . Ma simt a nimănui , ma simt vulnerabilă , dar nu mai am ce sa fac , faptul e consumat. Am incercat sa trec peste , dar ce sa fac daca trecutul se strecoară inapoi ?!. Încerc să lupt sa para ca nu sunt in exterior cum sunt in interior . Am nevoie de o pauza , sa ma deconectez de tot si toate , doar eu , o carte si o cana cu ceai sub clar de luna?! Cer prea mult?!. Vreau linistea mea sufletească , pe care se pare ca nu o voi recupera prea curând...
