Dangerous Love

Criza...trecutului

Eram pe motor de cateva ore.Aveam o tinta sigura:San Francisco.Trebuia sa ajung acolo.Aveam nevoie de asta.Desi facea parte din trecut,nu puteam uita.Trebuia sa dau piept cu el.Am marit viteza motorului.Stiam ca asta trebuie sa fac.Trebuia sa imi iau macar o parte din suflet inapoi,cel care nu a ars in acel incendiu,cel care alartine altei persoane care inseamna enorm de mult pentru mine.Intrasem in oras.Trebuia sa il gasesc pe el prima oara.Si unde sa dau eu de capul mafiei din Francisco??Merg in cel mai vechi cartier al orasului.Acolo trebuia sa fie,la un bar.Il gasesc usor,se numea "Two Gun".Mai evident nici ca se poate.Cobor de pe motor si imi dau casca jos.Inca aveam ochii rosii.Nu vroiam sa imi las demonul,vroiam sa fiu in forma,si asa eram din  plin.Dau buzna inauntru si toate privirile sunt pe mine.Sunt foarte cunoscuta aici.Cu totii se holbau la mine ca la masini straine.Sunt asa de patetici.Imi rostesc ochii si ma indrept spre omul pe care il cautam.Statea la bar.Ma asez langa el si astelt ca barmanul sa imi aduca vodka pe care am cerut-o din priviri.

-Ria!!Nu ai mai dat de mult pe aici!!Carui fapt ii datoram vizita ta neasteptata??ma intreaba inca cu ochii in parul sau

-Stii prea bine de ce sunt aici!!spun si ma holbez si eu la pahar

-In sfarsit infrunti trecutul??intreaba curios

-A venit timpul...

-E la Vest,acum e cel mai priceput mechanic,e al naibii de priceputa

-Ce??Cand a intrat in lumea asta??

-Hoo..Ria,linistestete-te,nu a intrat,doar repara si construieste,proiecteaza,nu intra in mai mult,nici la curse nu participa,pana la urma e un inger.spune si ranjeste

Abia acum mi-am dat seama ca am strans atat de tare paharul pe care il aveam in mana,incat l-am spart,acum pe masa fiind doar cioburi pline de sangele meu.Raniile mi s-au inchis.M-am ridicat nervoasa de la bar si am iesit val vartej din bar.Acum trebuia sa ajung la garajul ala nenorocit.Trebuia sa fac asta,si trebuia sa o fac cat mai repede.Nici nu mai stiu cat minute,ore sau chiar zile au trecut de la plecarea mea din Miami.Trebuie sa spun ca am vabovit mult pe drum pana sa ma decid sa fiu puternica si sa vin aici.Opresc motorul in fata garajului.E...acum e acum.Simteam durerea din corpul meu.Simteam tot,simteam ca mor cu fiecare pas pe care il faceam,dar trebuia asa ca am ignorat durerea sfasietoare.Am intrat si am vazut-o.Nu s-a schimbat.Avea acelasi chip angelic,aceleasi bucle castanii si aceiasi ochii cafenii care iti patrundeau in suflet.Vorbea cu cineva si un zambet ii apare pe fata.Mi-a fost asa de dor sa o vad zambind.Mereu zambetul ei imi insenina ziua.Nu l-am mai vazut de ani buni,din acea zi,cea care a facut i schimbare radicala in viata mea.Era imbracata intr-o salopeta de blugi si un maiou alb.Nu pot sa cred.Era cel mai priceput mechanic.Eram asa de mandra de ea.Un zambet micut si trsit mi-a aparut pe fata.Imi aduceam aminte cum eram mici si ne jucam cu masinutele.Eu le conduceam iar ea le repara.Strangeam bani pentru a ne cumpara masini la telecomanda,unele scumpe.Le stricam iar apoi ea le refacea cu mici ajustari.Participam la curse cu masinutele.Eu eram cea care conducea.Tin minte ca eram in curtea scolii.Trebuia sa ma intrec cu nu stiu ce tip care a spus ca eu sunt patetica si canu am nici o sansa sa il intrec.M-am enervat atat de tare sa mai umpic ii rupeam capul,dar ea mi-a spus ca nu.merita si ca ii aratam noi.Atunci,in ziua aia,am castigat cursa cu masinute.Imi placea la nebunie ca o conduc si chiar ma pricepeam.Off imi era asa de dor de zilele alea.Ma trezesc din visare cand privirea ei o intalneste pe a mea.Avea o privire neutra.Nu mai puteam sa clipesc.Ma apropii de ea,iar ea nu schiteaza nici un gest.Am uitat ca atunci cand e luata prin surlrimdere se blocheaza.Eram la doar cativa centimetrii de ea.Ne priveam..si deodata simt cum un pistol este pus in ceafa mea...

-Las-o in pace..,spune o voce usor cunoacuta

-Name...,ii soptesc usor numele

-Ria..,imi raspunde ea in aceeasi maniera

In urmatoarea secunda pic la pamant incepand sa tremur.Nu ma puteam concentra,am ignorat durerea si acum m-a inghitit

-I-imi p-p-pare r-rau...,spun catre ea

-Te rog iarta-ma.., imi spune ea cazand in genunchi langa mine

Am simtit cum ochii imi ard.Acum era acum...prima oara camd plang dupa atatia ani.Lacrimile mele negre cadeau pe obrajii mei inrositi.Tremuram.Stiam ce se intampla,aveam o criza.Corpul imi ardea,iar eu traiam din nou acea durere de atunci.Era devastator.Criza era atat de puternica incat m-a dus inapoi in trecut.Am inchis ochii si infernul a inceput

NAME POV

Nu pot sa cred ca e aici.Nu pot sa cred ca a venit la mine dupa atatia ani.Era numai vina mea.Eu trebuia sa o caut si sa imi cer scuze,nu ea mie.Dar imi era frica.Frica de temperamentul ei vulcanic.Niciodata nu stii de la ce sa te astepti de la Ria.Nu stiam ce sa fac.Avea o criza si eu eram blocata.O priveam inmarmurita.Mi-a fost asa de dor de ea.Ma uitam la Axel care era langa ea si incerca sa o opreasca din tremurat dar nu putea.Nu putea sa o atinga.Ochii mi s-au umplut de lacrimi.Era numai vina mea.

-Iubito!!Linisteste-te!!O sa fie bine.incerca Axel sa ma linisteasca

-Tu nu vezi cum tremura??Si cum zbiara??Ce se intampla??tip eu la el

-Iubito!!Cred ca retraieste acea zi.spune luandu-ma in brate

-Ce??Nu!!!Trebuie sa o trezim.O sa simta asta la nesfarsit??il intreb printre lacrimi

-Nu stiu cum sa o oprim.Cel mai indicat ar fii sa o ducem intr-o camera si sa ii dam liniste.spune el calm,dar stiam ca e la f de speriat ca mine,si el tinea la Ria,chiar mult,dar atunci el a fost de partea mea,iar ea a spus ca toti am tradat-o.Atunci nu stiam ca suntem suflete pereche,nici macar nu eram apropiati,dar el a considerat ca Ria nu a avut nici un drept sa spuna ca e vina mea,si ca am tradat-o.Asa ca a plecat.Am luat-o de pe cimentul rece si am dus-o in camera mea de la garaj.Da,aveam o camera.aici in caz ca lucram pana tarziu sau asa ceva.Ma uitam la ea si mi se rupea sufletul.Nu mai plangea.Lacrimile negre au incetat de mult.Nu a plans mai mult de un minut.Acum doar tipa si urla de durere.Dupa 12 ore avea.sa se opreasca.

*Dupa 12 ore*

Nu s-a oprit din tipat si urlat.Nu mai stiu ce sa fac.Stau langa ea in pat si incerc sa o linistesc,dar in zadar,mai rau tipa.Nu stiam ce sa fac,iar disperarea ma culrindea.Nu suportam sa imi vad cea mai buna prietena in astfel de.dureri.Stia. ca a suferit in acea zi,dar nu stiam ca in asa fel.Ma inspaimanta faptul ca nu plangea.Tremura schizofrenic si era tranpirata.Aud un bazait si ma uit la blugii ei.Cred ca telefonul.ii suna.Poate era cineva care stia sa o opreasca din criza.Nu stiam ce sa fac.Dupa ce tefeonul nu s-a oprit din sunat am decis ca trebuie sa raspund...

-Alo??spun sfioasa

-Ria?intreaba o voce de baiat

-Nu..eu sunt...

-Cine esti??

-Name..,spun si o liniste apasatoare se lasa

-Unde e Ria?intreaba clar nervos

-Ria,Ria a venit la mine si apoi...apoi a ...aa...cazut in criza

-Ce??

-Nu stiu ce sa fac!!Ar fii trebuit sa se opreasca deja,au trecut 12 ore si e din ce in ce.mai rau.spun si incep sa plang

-Name,stiu cine esti,spune-mi unde sa vin

-San Francisco,la garajul  Vest

-Bun

Spune si inchide telefonul.Sper doar ca acel baiat sa stie sa o opreasca..