𝓶𝓪𝓹 𝓸𝓯 𝓶𝔂.𝓪𝓮𝓼𝓱𝓲𝓽𝓮𝓽𝓲𝓬

story

Soarele stralucea foarte puternic pentru o zi de mai. Nu stiu unde ma aflam. Simteam doar iarba moale ce se intindea pe campul imens. Nu stiam in ce oras eram. Nu stiam ora. Nu stiam nimic. Mirosul salcamilor ce imi tineau umbra era tot ce domnea in jurul meu. Am deschis ochii,ridicandu-ma in fund. In fata mea,copacii ce imi trezeau toate simturile si sentimentele se inaltau parca pana la cer,cread imaginea perfecta a unui tablou. Asa ca mi-am insfacat caietelul unde desenam adesea tot felul de lucruri pe care le vedeam.
In fata mea,copacii infloriti imi transmiteau fiori pe sina spinarii. Florile albe,poate chiar galbene pal se imbibau in albastru cerului pe care nu zareai niciun nor. Nimic. Ramurile se intindeau cat de mult puteam vedea eu. Iar petalele albicioase nu-mi dadeau pace. Frunzele creau un decor perfect,iar scoarta maronie a copacului era in armonie cu toate culorile vii din jur. Mi-am lăsat caietul langa mine,mergand spre copac. Iarba. Era verde,evident,insa nu unul urat,nu unul galbicios,nu unul inchis. Era culoarea perfecta. Am continuat sa calc incet,cu picioarele goale. Vantul adia,facandu-ma sa.mi apas palma pe palarie ca sa nu-mi cada,in timp ce mi-am ridicat capul spre arborele inalt. Era superb. Rupand o floare din cea mai apropiata creanga,m-am ridicat pe varfuri,una din maini atingand invelisul ce acoperea minunatia din fata mea. Am putut simti toate cutele acestui material doar printr.o portiune cu care porii mei au facut contact. Si am tras aer imbinat cu mirosul salcamului. Corpul meu parca nu mai simti asa ceva niciodata. Era una dintre cele mai frumoase senzatii. M-am dat in spate,impieducandu-ma de propriile picioare. Am cazut si am ramas asa,intinsa pe covorul moale ce era in jurul meu,admirand natura. Din nou,cerul ce mi se parea o mare acum,cu cateva picaturi albe ma facu sa uit de tot ce era in jurul meu. Mirosul florilor din jurul meu. Scoarta maronie a copacilor. Fulgii albi ce invaluiau locul de unde provine polenul adunat de micile albinute ce se aflau pe fiecare ramurica si langa fiecare frunza verde. Pigmentul din fiecare floare.
Nu mai conta nimic.
Ora,ziua,luna,anul,ba chiar si anotimpul. Ma simteam moarta dar vie in acelasi timp. Ma simteam in Rai