O parte din viața mea

Despre mine

Hei si bine ai venit pe profilul meu. Ai dat click pentru a vedea cine sunt si ce persoana sunt. Să încep cu începutul, mă numesc Gabi, am vârsta de 20 de ani, sunt din Craiova, mă ocup cu fotografia din clasa a 8-a și sunt o persoană transgender. Pentru început aș vrea să încep că termenul de transgender nu este o orientare ci o identitate de gen. Sunt o persoană exact ca și tine. Am și calități atât și defecte. Nimeni nu s-a născut perfect. Nu mă face cu nimic diferit față de tine. Vreau să spun că sunt un om exact ca și tine. Fac același lucruri, simt la fel, iubesc la fel și am același drepturi. Nu sunt diferit cu nimic față de tine. Doar că tu poate te-ai născut în corpul potrivit, dar eu in schimb nu. Din totdeauna am vrut să fiu băiat și mereu ascundeam asta prin haine băiețești. Îmi plăcea faptul că toată lumea mă confunda cu un băiat. Nu am avut probleme cu vocea că de mic o aveam groasă și nu se observa dacă eram fată. Poate ți se pare puțin ciudat că eu ca om al acestei societății unde toată lumea judecă fără să cunoască persoana respectivă sau măcar să îi afle povestea. Eu sunt aici pentru a îmi afla povestea pentru cine sunt si cum sunt. Pe scurt viata mea printre rânduri. Vreau să încep prin a spune că nu am avut o copilărie prea fericită în perioada generalei și gimnaziului. Eu eram persoana aceea care stătea în banca sa și nu scotea niciun cuvânt. De ce? Pentru că eu eram timid, retras și mereu muream de frică dacă vorbeam cu cineva. Mereu când doream să vorbesc mi se derulau imagini cu reacțiile oamenilor cum ca ar urla la mine și eu în cele din urmă aș fi înghețat și aș începe să plâng. Când vorbeam de viitor neștiind ce mă așteaptă. Îmi făceam filmul ce aș face eu și cum să fie viața. Amuzant pentru un copil ca mine la vremea aceea. Timpul a trecut și părerile s-au schimbat. Visam foarte mult cu ochii deschiși pe vremea aceea. Cum am si zis că în generală și gimnaziu eram timid și retras și pe chestia aceasta mi se adresau vorbe jignitoare, îmi luam bătaie și ajungând în punctul în care să își bată joc și diriginta din 5-8 și o profesoară de istorie. Nu puteam spune nimănui off-urile mele și să le tragă măcar atenția colegiilor sau să le zică să mă lase. Această dirigintă credea tot ce ziceau colegii, iar eu ce ziceam ziceau că nici nu zic adevărul și să încetez cu aberațiile astea că nu voi ajunge nicăieri. M-am închis destul de tare în mine și mereu când ajungeam acasă îmi lăsam ghiozdanul în cameră și plecam într-un bloc turn din apropiere și mă duceam la ultimul etaj și mă descarcăm. La banchetul de clasa a 8-a nici nu am vrut să mă duc, dar părinții mei îmi ziceau să mă duc că e un moment pe care nu îl voi uita. M-am dus, dar m-am dus pentru doamna de română care mi-a fost și încă îmi este ca a 2-a mamă pentru mine. Ea a fost cea care m-a pregătit pentru examenul de admitere la liceu și examenul de bacalaureat. De la liceu s-a schimbat absolut tot. La liceu începe un alt capitol și un alt eu. M-am schimbat foarte mult de la persoana aceea timidă și retrasă în una care vorbea cu oricine. Aveam persoane care mă susțineau și mă susțin și în prezent. Când intram într-o clasă îmi auzeam numele și veneau la mine și băteau palma ori mă luau în brațe. Simt cum am lăsat o amprentă uriașă în liceul acela. Vreau să le mulțumesc profesorilor care m-au susținut și nu au judecat ca alții fără să nu cunoască. Chiar mă bucură că au întrebat dacă au vrut să știe ceva. Sunt și profesorii care au avut pata pusă pe mine spre exemplu cea de romana care ne pusese în clasa a 11-a să facem și noi ceva pentru revista liceului. Am zis să compun și eu niște poezii și când m-am dus la ea să îmi spună o parere mi-a răspuns că nu o interesează prostiile mele. Am trecut peste asta că ce altceva să fac. Tot în clasa a 11-a pe data de 4 noiembrie a fost balul bobocilor unde le-am promis bobocilor că vin și păstrez tradiția de a veni la fiecare bal cât o sa mai fiu în liceu. Am fost să susțin 2 prieteni care participau la miss și mister. Pe atunci aveam crush pe o boboacă și mă înțelegeam bine cu ea și fiind exact eu din trecut. Mereu îmi spunea off-urile și că preferă să le vorbeasca între 4 ochi. Am văzut că a venit și ea la bal și am stat de vorbă și îmi zice că vrea să meargă la baie să se mai aranjeze și să bea apă. Am așteptat-o să își termine treaba și m-a tras de mână și m-a sărutat. M-am băgat cu ea și în timp ce ne țineam de mână ne-a observat o profesoară de design vestimentar care a spus mamei persoanei respective că sta cu cineva de a 11-a și să se despartă de mine. Maica-sa a venit la șșcoală și a început să mă ia la socoteală de ce s-a întâmplat la bal. Când am intrat la ea in clasa ea își cerea scuze cu lacrimi în ochi. După o colega de a ei îmi spune că mă plăcea de la începutul anului și nu știa cum să îmi spună și că mama ei o și bate și de asta este ea timidă. De atunci am stat mult mai mult timp pe lângă ea să o calmez și să o ajut cu cât pot. De atunci acea profesoară când mă vedea pe coridor mă trimitea în clasă chiar dacă era pauză. Acum când trec prin liceu îmi zice să ies că vai doamne deranjez ore. Zici că aș fi dat cu bomba în școală de mă scotea afară. În fine, aveam și profesori ok spre exemplu dirigintele. E un domn scund care predă design industrial. Dacă doreai să îți motiveze absențe îți motiva 5-6. Se implica foarte mult când era vorba de compoziție. În cazul celor de la design le explica mai mult, iar celor de la arhitectura mai puțin. Clasa era împărțită în două grupuri, unu cu cei de la design și celălalt arhitectura unde eram eu. Următoarea profesoară e cea de franceză unde doamna avea schimburi de experiență cu Erasmus+ și ne punea să facem proiecte pentru acest schimb de experiență, o profesoară care își merită din plin laudele. Următoarea pe listă e doamna de engleza care este o profesoară în vârstă și avea o engleza în stil britanic. Chiar aveai ce învața de la ea. Următoarul pe listă asta este cel de istoria comunismului care ne vorbea mai mult de comunismul din Rusia decât cel din țară și de copilăria lui Stalin. Și ultimul profesor ok pentru mine a fost domnul arhitect care s-a implicat foarte mult în ajutorul atestatului. Chiar dacă mai aveam și 3 saptamani până la predare indiferent de situație el ne ajuta pe fiecare.
Acum să mai spun despre mine. Sunt genul de persoană care ascultă pe toți și cu mintea deschisă pe absolut orice subiect. Dacă ai nevoie să te descarci ori să ai un umăr pe care să plângi eu sunt aici. Îmi place să cunosc lumea din orice oraș al Românei. Cunosc persoane din București, Pitești, Cluj Napoca, Constanța, Filiași (orășel din apropierea Craiovei), Iași, Suceava, Timișoara, Huși (orășel din județul Vaslui aflându-se la o jumătate de Albița, (Republica Moldova), Tulcea, Brașov, Râmnicu Vâlcea etc... Sunt persoana aia când ajunge într-un oraș, anunță că este în el și vrea să vă vedeți. Vreau să văd pe fiecare în parte cu care am vorbit. Să petrecem o zi împreună. Consideră-mă precum fratele tău și ai să vezi ce persoana interesanta sunt si ce subiecte poti avea cu mine.
Dacă dorești sa cunosti ceva sau ne cunoastem ma poti cauta pe facebook ori instagram.
Nu uita acest lucru ca eu o sa fiu aceași persoana indiferent de situatie și iti voi fi aproape chiar daca suntem la distanță.
Sper că nu te-am plictisit citind atata.