Elijah

Partea 1. Are Nevoie De Tine Alysha

Era o dimineața ca oricare alta, alarma sunase iar eu o înjuram printre dinți. Mai aveam nevoie doar de câteva minute dar deja eram în întârziere, tipic mie.
Am luat ceva din dulap încât sa arat cât de cât decent cu toate ca fata mea nu era de acord cu mine și am coborât jos. Mătușa ma aștepta ca de fiecare data cu micul de jun pregătit.

-Neața mătușa. Spun și o sărut pe obraz.
-Neața Aly.

Am inceput sa mănânc cât de repede pot pentru a nu întârzia mai mult decât oricum o făceam.

-Azi poți sa vi te rog puțin mai devreme? Intreaba ea.
-Sigur, dar de ce?
-Am aplicat pentru un job și trebuie sa ma duc sa ma anunțe dacă am primit sau nu postul.
-Voi fi aici. Spun zâmbind și ma ridic sa îmi iau geanta și plec.

Am urcat repede în autobuzul pe care era sa îl pierd. Când am ajuns în curtea liceu am fugit cât de repede am putut pana când am simțit cum am intrat într-un stâlp. Însă, spre ghinionul meu "stâlpul" din fata mea nu era nimeni altul decât Elijah Anderson . Dintre toți adolescenții posibili, eu a trebuit sa intru în cel mai rău dintre toți.
M-am ridicat cât de repede am putut iar atunci când am vrut sa plec, un brat puternic m-a prins de încheietura mâinii și m-a oprit .

-Unde crezi ca te duci? Întreabă nimenialtul decât Elijah cu o fata mult prea serioasa.
-Nu cred ca este treaba ta. Știi alții au ore. Spun după realizând ca am pus paie pe foc, gura spurcata.
-Alta data ar fi bine sa te uiți pe unde mergi. Nu am venit ca să intre toate ratatele în mine ! Spune deja nervos.

Plec dar înainte sa ajung în clasa spun...

-Nu e vina mea ca ești cat un stâlp care sta în mijlocul holului.

II pot auzii maraitul însă nu bag de seama căci intarziasem deja destul de mult. Toată ziua a fost okey, mai puțin ca am de făcut un referat despre cum nu este bine sa întârzii. Multumesc Elijah!

Plec puțin frustrata spre casa. Ar fi trebuit sa iau autobuzul dar era mult prea aglomerat iar eu trebuia sa ajung repede.
Mi-am pus căștile in urechi și mergeam liniștită însă, dintr-o data un bubuit ma face sa ma întorc brusc și sa rămân încremenita. Vad doar sange, tot ce vad este o balta de sânge.

Imi arunc geanta pe jos și fug repede spre motocicleta ce se afla prăbușita pe jos. Când ajung ma pun în genunchi și dau masca băiatului jos. Rămân înspăimântata când vad ca cel ce se afla în fata mea este Elijah... Nu vorbea, nu deschidea ochii, nu facea nimic.

-Elijah ramai cu mine! Strig din toți plămânii și sun repede la ambulanță. Mi am rupt tricoul de pe mine și l-am pus pe rana pentru ca sangera, sangera mult prea mult.

Începusem sa plâng, lacrimile curgeau șiroaie chiar dacă nu știam cine este. Nu știam nimic despre el, absolut nimic. Doar ca se comporta ca un mare nesimțit cu toată lumea. Am citit câteva informații despre primul ajutor însă nu te pregătește niciodată pentru asa ceva .
De ce trebuia sa treci pe rosu Elijah? De ce?

Am auzit doar sunetele ambulantei ce se indrepta spre noi. M-am trezit brusc la realitate și am văzut ca eram înconjurată de o mulțime de oameni.

-Ce va uitați? Plecați naibii odată! Strig cu un glas stins.

-Domnișoară va rog sa va calmați. Spune unul din polițiști. Va rog sa veniți cu noi.

Am ajuns la spital, acolo unde se afla o femeie ce seamănă destul de bine cu el, probabil era mama lui. Nu ma băgat nimeni în seama, eram ca și invizibila. Polițiștii mi-au pus câteva întrebări despre el însă chiar nu am știut ce sa zic.

Ma așteptam ca totuși sa fie ceva lume aici, măcar prietenii lui însă este doar mama sa. Nu îmi pot scoate din minte imaginea aceea oribila cu el, plin de sânge.

Mi-am reproșat toată ziua ca trebuia sa iau acel autobuz nenorocit. Poate ca nu se mai întâmpla asta, dar care au fost șansele? Ca fix când Elijah a avut accident, eu sa fiu acolo. Dacă ar fi fost sa ma iau după fiecare data când m-a umilit și m-a jignit ar fi trebuit sa îl las acolo însă eu nu sunt asa.

Pierduta în gândurile mele mi-am adus aminte de mătușa mea. Am scos repede telefonul și am văzut ca aveam 14 apeluri pierdute și 34 de mesaje.

"Aly, ce s-a întâmplat? Unde ești?

14:00

Aly? Esti bine? Sunt îngrijorată.

14:06

Unde ești? Mereu îmi răspunzi!

14:27

Am auzit ce s-a întâmplat. Alysha, ești bine?

14:50

Te rog răspunde.

14:55

Ce s-a întâmplat?

15:07"

I-am răspuns într-un final.

"Îmi pare rău că nu am răspuns, îți voi explica totul acasă. Nu te îngrijora, sunt bine"

Am realizat ca rolul meu aici s-a terminat. Am mai aruncat o singura privire asupra salonului lui după care am plecat. Tot drumul dar absolut tot drumul m-am gândit la el. Sper sa fie bine, nu as putea sa ma gândesc ca ar patii ceva și ca eu nu l-am putut ajuta.
Strigatul mătușii mele m-a trezit la realitate atunci când am pășit în casa.

-Allysa! Unde ai fost? Ce s-a întâmplat? Striga ea.
-Calmează-te mătușa.
-Sa ma calmez? Era sa fac un atac de panica!
-Imi pare rău..
-Te rog spune-mi ce s-a întâmplat. Am auzit doar din ce spun vecinii.
-Elijah, un coleg de al meu a avut un accident de motor. Am fost singura care la putut ajuta asa ca am făcut-o. Știu ca trebuia sa te anunț însă m-am pierdut acolo. Nu am realizat nimic pana acum.
-El e bine?
-Este în operație.
-Tu ești bine? Știu ca e frustrant.
-Sunt bine mătușa, nu îți face griji.

Am urcat în camera mea și m-am dus la baie. M-am uitat în oglinda și am văzut tot sângele lui care era pe mine. Nu sunt bine, chiar nu sunt bine.
M-a apucat o amețeală groaznica și m-am așezat cu capul in mâini pe gresia rece.

De ce îmi faci asta Elijah. Nu ți-am făcut nimic..