uneori se întâmplă să calci strâmb pe o inimă și să lași sclipiciul oceanic din ea să curgă... să curgă în valuri non-colore și să înece cu el corabiile cu ochi roșii ale speranței mutilate. cerul crapă în frânturi de vin peticit și îmbată rațiunea înflorat de gri. sicriul de vise și aspirații coboară dealul de cicatrici și se îngroapă în sine înseși.
îngeraș, pune-ți mănușile de zâmbete și nu lăsa golurile nelipite cu infinit.
