O casuta modesta, o bolta de vita de vie, copaci uscati, hmm cred ca stiu unde sunt, e iarna, si sunt la tara la Ialomita, Rasi, insa nu vad pe nimeni cunoscut, intru in casa, pe hol un bradut simplu, impodobit, dar nici urma de picior de om, ma asteptat sa aud de pe hol inca, “varule, varule!”, dar nimic. Intru in bucatarie, care era mult mai mare decat o tineam minte, era cat o sala de dans, si acolo o gramada de lume aparent cunoscuta, dar nu ii recunosteam sincer sa fiu.
Pe mese intinse fel si fel de deserturi, ca si cum toti cei care au venit, au adus fiecare de acasa pentru fiecare pentru degust, o adevarata placere vizuala. Insa, simteam eu ca e ceva neregula, am venit fara prajituri, dar cineva mia spus ca nici nu trebuia sa aduc eu, ca si cum as fi fost un oaspete de onoare…
Dupa ce m-am asezat la o masa, au mai aparut niste persoane, care au adus un sufleu, pe care indrazneam sa il impart pentru a il degusta.
Dupa ce apuc sa degust prima bucata, se sparge gasca, si aud printre randuri, “ne vedem la hotelul B…, undeva pe sub un pod”. Ok incercam sa vizualizez, unde ar putea fi, insa nici bine nu ini recreez imaginea in cap sa imi dau seama ce si cum, imi suna telefonul, era Catalin, ma roaga sa merg cu el la ?Brico?, cred.
Vine cu masina dupa mine, si pornim la drum. Odata ajunsi, se uita la un palet de ciment sau ceva de genul, isi ia voios o liza mecanica si pompa de zor la ea, nu mi s-a parut nimic neobistuit, ne simteam de parca eram de ai locului cum s-ar zice. Apare la un momendat un angajat care se baga in fata noastra sa ne ia paletul si era foarte suparat ca ne-am apucat de treaba, am inceput sa ne certam cu el, in urma carui fapt, ne spune cv de genul, ca o sa vina colegi de-ai lui mai vechi sa il ajute, sa nu ne mai certam cu el.
Vin trei colege de-ale lui foarte frumoase, una dintre ele, inalta, roscata, putin creata, ochii verzi, imi zambeste, ma intreaba ce problema am, Raspunzandu-i senin “singura problema, domnisoara este ca nu te-am vazut inca, dar nu este problema, ca putem iesi la o cafea chiar acum in timp ce prietenul meu discuta cu ale tale colege”.
Plec impreuna cu fata aceea, amintindu-mi ca trebuia sa ajung la hotelul B de sub pod, o intreb daca cunoaste locatia, primind ca raspuns o chestie de genul “toata lumea cunoaste hotelul acela, chiar si eu stau acolo”. Ajungem la hotel desi nu am retinut drumul, intru la fata in apartament, si la intrare ne astepta un batranel arab, cu pipa in gura, ce imi intinde un plic si imi face semn sa nu il deschid acum. In acel timp miam adus aminte ca intarziam la munca, dar nu intelegeam de ce, nu era weekend din cate constientizam eu.
Ma trage de mana spre camera ei, cerandu-mi sa o ajut sa se schimbe. O camera mica, vopsita roz, perdele verzi, lumina albastruie…
Se intoarce cu spatele si ma intreaba de ce am venit cu o fata care abia am cunoscut-o la ea acasa, in momentul acela o imbratisez si ii spun ca nu am avut de ales, atat de vrajit am fost de frumusetea ei, dupa care o sarut.
La cateva clipe distanta, ma indeparteaza si foarte ofensata, suspinand imi spune, ca sunt exact la fel ca ceilalti “toti va ganditi numai la sex!”. Eram frustrat, aveam un adevarat speech in minte cu replici dureroare si misogine, fata de complexitatea aparenta a mentalitatii feminine, cu intrerpretarile lor stupide, in fine nu am vrut sa imi racesc gura de pomana, rama de cristal ce o formasem in jurul ei s-a spart brusc, si oricum…intarziam la munca…
Cobor la sala mare a hotelului unde ma astepta o gramada de lume, insa nu am mai stat, am iesit afara, m-am uitat la ceas, socoteam ca mai am o jumatate de ora pana intram la munca, m-am uitat in jur…eram pierdut in spatiu, nu recunosteam zona, un rau pe stanga, o poteca care urca pe langa pod, si cand ma uit in spate la hotel, vad sus scris “Hotelul Bun ramas”, imi caut portofelul, gasesc plicul in care erau 20 lei rupti, si o scrisoare, “astia sunt banii care i-ai depozitat la banca, la prelevarea de aseara, dar am apucat sa ii lipesc, o sa iti gasesti calea intr-un final, o sa ajungi la timp la tot ce ai in gand, ai venit prea devreme, pentru bun ramas”. Caut in portofel nici un ban, noroc cu banii de la batranel…
Cand dau sa ies din curtea hotelului, ma intalnesc cu Dana, era imbracata sport, cu sapca albastra in cap, ca si cum a plecat la jogging, se uita mirata la mine, ma intreaba, ce caut aici, de ce nu sunt la munca, ca o sa intarziu, cum a prezis ea de seara precedenta. Ii raspund senin, astept taxiul…nu ma asteptam sa fiu azi la munca.
- Cosmin, clasic, Cosmin, hai grabeste-te, ca te mananca ma-ta Gina!
- Roger!, si am urcat in taxi.
In drum stateam si ma uitam la taximetru, insa nu eram foarte linistit, aveam decat cei 20 de lei de la batranel, si speram sa imi ajunga pana la munca, avand in vedere ca nu stiam cat de departe este…
Intrun final ajung, suma taximetrului, undeva la 15, am lasat 20, ma grabeam sa nu intarziu, desi era undeva la limita, dar cu mintea eram plecat departe, ma gandeam de unde am plecat, unde am ajuns si de ce Hotelul Ramas bun?, nu faceam nici o legatura, dar in fine, ma rup de gandul asta si revin la realitatea aparenta, ma schimb, ma pontez si cobor in fuga. Jos, era Flori, ma intreaba ce caut la munca, de ce nu sunt la Craiova, de ce nu m-am intalnit cu grupul care pleca spre Craiova, erau toti la hotel Ramas bun!
Am aflat in cele din urma ca am fost recrutat, responsabil raion servicii case, la Craiova, unde trebuia sa fi plecat in jumatate de ora cu autocarul. Mi s-au inmuiat picioarele, nu imi venea sa cred, am simtit ca iar am ratat o ocazie in viata, plec suparat spre casa, si stau la calculator, fumez o tigara, si ma uit pe facebook, cand vad un post: autocarul respectiv a facut accident pe traseu, un accident mortal, in care puteam fi si eu…
Apoi primesc un mesaj pe telefon, “nu ai intarziat nicaieri, ti-am spus ca ai ajuns prea devreme la hotelul Ramas bun”.
