Ma așez. Imi umplu plămânii cu aerul proaspăt de care nu stiam până acum ca exista apoi las aerul sa iasa afara simtind o doză prea mare de eliberare si relaxare pentru mine. Închid ochii. Continui sa ma concentrez asupra aerului pe care il inspir si il expir observând faptul că pieptul meu se umfla si se dezumfla, ca plămânii se dilată iar apoi se restrâng, ca încet, incet corpul meu se relaxează de la o secundă la alta.
Inspir si expir. Simt aerului... miroase a flori, a flori dulci si abia înflorite ce împrăștie o mireasmă îmbibată în pace si frumusete, amplificandu-mi starea de liniște. Continui sa ma concentrez asupra aerul... simt cum imi atinge pielea gleznelor, a brațelor și a feței. Simt cum mă gadila, cum mă încălzește dar in acelasi timp imi ofera putina răcoare. Ma mângâie, ma desmiardă, ma face sa ma simt in siguranță...
Face ca câteva din firele mele de par castanii, fine si lungi sa imi invadeze fața ceea ce imi creaza o stare de binedispunere. Adie...aerul nu sta pe loc... adie. Cu această remarcă incep sa aud un zgomot si anume cântecul arborilor. Este calm,lin si suav. Ma liniștește si mai mult decât o făcea mireasma florilor si aerul proaspăt.
Intru intr-o stare de liniște sufletească necaracteristică mie.
Un alt cântec, cei drept mult mai melodios decât cel al copacilor, își face simțită prezența în cavitatea urechilor mele. Este cel al păsărilor. Il ascult cu mare atenție. Un anumit glas si ritm vine chiar din fața mea, altul vine din stânga mea iar unul din depărtare. Le ascult si le reascult, le savurez de la primul sunet si pana la ultimul... sună atât de... melodios si liniștitor, atât de... frumos.
Da, cuvântul pe care il caut de zeci de minute pentru a descrie tot ceea ce mă înconjoară este cuvantul FRUMOS.
Cand gasesc in sfarsit acest cuvânt, zâmbesc. Inspir din nou, mult mai adanc ca alte dăți iar apoi deschid ochii si văd. Vad florile înmiresmate, vad frunzele ce se misca haotic in bătaia vântului, vad cerul de un albastru intens,limpede si atât de luminos incat pare ireal, vad cum tot ce am simtit in aceste câteva momente se îmbină atât de frumos formând un peisaj scos din basme. Si zâmbesc din nou bucurandu-ma de tot ceea ce mă înconjoară si apreciind totul mai mult ca niciodată.
Dar de ce? De ce înainte de toate aceste lucruri nu auzeam vântul si cântecul păsărilor, de ce nu simteam mirosul florilor si adierea vântului , de ce nu vedeam cerul, copacii și florile? Pentru ca m-am obisnuit... ne-am obișnuit cu tot ceea ce ne înconjoară și acceptam prea repede toate schimbările din viața noastră fara a observa si a ne bucura cu adevarat de fiecare moment pe care il trăim.
Respira, simte, admira... bucura-te, zâmbește și râzi... iartă, uita, ia-o de la început și nu renunța, nu regreta si fa tot ce simți pentru ca, până la urmă, murim. E viata ta si ai dreptul sa o trăiești asa cum doresti, nu o mula dupa societate sau dupa parerea altor oameni. Pur si simplu fi tu si fa ceea ce simti.
