deasupra cănii de cafea
uitasem de zahăr-amintiri-i never felt stronger than when you're with me
ochii de-o culoare ștearsă, așa de ștearsă că nu-mi pot aminti culoarea lor
//adu-mi aminte, cuvintele tale nu au sunete nici imagini
se sparg de câmpul electric împăienjenit de verzituri vomitate drept memoriade
tictacpampamdumdum mi se sparge pulsul în urechi
nu-mi simt degetele
au înghețat pe scoarța unui copac
//se scurg râurile în inimi bătute în cuie agățate de clapele pianului
în mijlocul atacului de cord
piele fină acoperită de păr
nuanțe de gri transformate în cerul unei nopți
o claie de păr revărsată peste un birou mic
fiecare gunoi își are locul lui
