Destined with the bad boy

Capitolul 14:Ce era in capul lui???

  Matei era pe marginea balconului gata sa sara.Noi stataeam la un bloc cu opt etaje,cu chirie intr-un apartament la etajul 6.

A:MATEI!!! strigam disperata,sperand ca se va uita la mine si il voi convinge sa se intoarca si sa se uite la mine,dar in zadar.L-am mai strigat odata.Nimic.M-am dus langa el  tot cu speranta ca nu va avea de gand sa sara.Imediat ce a simtit ca ma apropiam,mi-a spus:

-Anastasia!

Eram fericita deoarece vorbea cu mine,dar tot speram ca nu va sarii.

-Te rog,nu te apropia de mine,sunt un om  de nimic si nu merit o prietena ca tine.Mai ales dupa ce s-a intamplat cu Andreea,chiar nu mai gasesc motive pentru care sa traiesc....

Plangea....Ii simtiteam suferinta asa de tare, ce semana cu un cutit ce imi strapungea in inima.

-Matei,nu mai spune lucrurile astea..Esti un om deosebit si special,nu cred ca pentru toata lumea,dar pentru mine esti.Nu stiu daca tu ma crezi la fel,dar tot o sa imi ramai frate,indiferent de ce se intampla.Sincer,eu ar fii trebuit sa stau pe acea balustrada,deoarece din cauza mea a murit Andreea...Daca iti spuneam ce facea Andreea,tot suferei,dar putei sa treci peste asta,deoarece eram eu langa tine,insa nu ti-am spus,deoarece stiam ca o sa suferi si am fost proasta pentru ca nu ma gandeam ca tu o sa fii suparat pe mine,dar din momentul in care am vazut ca ai inceput sa arati iertare fata de mine,m-am simtit mult mai bine si sigur..

-OPRESTETE!!in momentul ala am avut un atac de panica,nu stiam ce sa mai fac

-Matei,stiu ca tu crezi ca nimeni nu te iubeste,dar gandeste-te ca exista o persoana care sta in spatele tau si incearca sa te faca sa intelegi asta...

Matei isi indreapta privirea spre mine...I-am vazut fata plina de lacrimi.Am alergat spre el si l-am prins de fata...L-am ajutat sa se dea gos de pe balustrada balconului si l-am dus in pat pentru al linistii...L-am rugat pe Mario sa imi aduca un pahar de apa pentru ca am observat ca Matei nu s-a hidratat absolut deloc.In timp ce ii stergeam lacrimile de pe ochi,el m-a intrebat:

-Tu chiar ai spus adevarul mai devreme...

-Normal Matei...Imi esti frate.stiu ca nu iti place sa vorbim de Andreea si esti furios daca o sa incep sa vorbesc despre ea,dar vreau sa scot toata suferinta din tine..

-Multumesc aAnastasia ca imi esti alaturi si ca vrei sa ma schimbi in ceva mai buni..

-Doar asta fac fartii...

-Si voiam sa imi cer si eu scuze pentru ca te-am facut sa treci prin atatea lucruri urate.Atunci cand ai plecat cu Mario,am stat si am revizuit toat momentele frumoase din viata mea,insa nu am gasit niciunul ....

-Matei,nu trebuie saa ne gandim mereu la trecut,poate la inceput o sa fie mai greu,dar o sa vezi ca intr-o zi,o sa zici ca te consideri prea norocos...

-Ai dreptate si multumesc foarte mult ca imi este alaturi

-Nu trebuie sa imi multumesti

A deschis mainile pentru a cered o imbratisare.M-am aplecat si l-am strans foarte tare,deoarece nu mai voiam sa il las.

In momentul ala a intrat Mario si m-a rugat sa purtam o discutie intre 2 ochi...I-am spus lui Matei ca ma duc pana la bucatarie sa fac ceva de mancare pentru el.

-Cat mai ai de gand sa il tii aici??

-MARIO!Cum poti sa spui asta??Tu nu vezi in ce stare se afla acum??Nu il pot lasa singur??Mai ales,cine stie ce-o fata daca il las singur??

-Hai pe bune,are 18 ani si nu stie sa isi duca de grija??E matur in toata firea..Vreau sa fie o zi in care sa vin si sa fim numai noi doi,sub plapuma,uitandu-ne la un film...

-Pe bune ,Mario??La asta iti sta capul acum???Era sa moara o alta persoana importanta ppentru mine si tie iti sta capul la chestii de genul??Nu imi vine sa cred ca existe persoane ca tine pe lumea asta....esti incredibil....

-Anast...

Din capatul coltului se aude o vece...era Matei:

-Stiam ca nu ma vreti aici,am sa imi strang lucrurile si am sa plec de aici cat mai repede posibila...Poate o sa dorm chiar in statia de metrou...

A:-Matei,ce vorbesti acolo...Tu o sa stai aici,pentru ca e casa mea,nu a lui Mario...Asa ca eu decid daca stai sau nu ...si tu cu siguranta o sa stai aici...

M:-Pe bune, Anastasia???Chiar nu te gandesti si la noi???

A:-In momentul asta,daca mai scoti un cuvant,ai iesit pe usa....

M:-Dar...

A:-In momentul asta iti iei lucrurile si ai plecat de aici, cand vin de la dus sa nu te mai vad aici.Matei,vezi ca ai niste mancare in frigider daca iti e foame,voi venii si eu imediat.

Ma:-Bine,multumesc mult!

Puteam sa vad din ura din ochii lui Mario..Nu imi venea sa cred ce putea sa spuna...Doar la ce sa ma astept,e Mario....

*Dupa 15 min*

Eram inca in dus.Incerca sa procezsez tot ce s-a petrecut mai devreme,nu imi venea sa cred ca Matei avea de gand sa faca asta...

La un moment dat,aud tipete din camera...imi pun halatul pe mine si ies imediat...

Ochii mei au inceput sa lacrimeze foarte tare.....