Capitolul 1-Întâlnirea

3 0 0
                                    

notă autor: Este prima mea parte și ma bucur enorm am avut în sfârșit curajul să o lansez. Primul capitol nu este atat de captivant pe cat ma asteptam, dar vreau sa fac acțiune, nu sa trec direct la partile mulf asteptate. Chiar daca primul capitol e mai plictistor, promit ca o sa fie mai palpitanta.
Mulțumesc celor care aleg o citească. O sa incerc sa nu va dezamagesc 🙄😁😁




-MULȚUMESC, NEW YOOORK!

Sala a devenit într-o milisecundă plină de mii de aplauze. Ăsta era unul din lucrurile care îmi plăceau la cariera mea, îmi făceam fanii să se simtă bine, prin melodiile mele.

-Mulțumesc că mi-ați dat ocazia să cânt în această seară aici, pe această scenă minunată din New York. A fost o plăcere să vă încălzesc sufletele cu melodiile mele și vă aștept la celelalte concert. Dar, din păcate, acest turneu s-a terminat, dar voi reveni cu forțe și melodii noi, în următoarele 3 luni. Mulțumesc încă o dată, că mi-ați fost alături în această seară.

Am ieșit de pe scenă, lăsând în urma mea, peste 30 000 de oameni fericiți.

După concerte, vin autografele, pe care le dau cu atât de multă bucurie. Îmi place să văd toți acei copii care vin pentru a face o poză sau pentru a primi o semnătură neimportantă pentru mine, dar atât de importantă pentru ei. Păcat că nu toți pot ajunge aici. Managerul meu pune niște prețuri exuberante care sunt plătite numai de familii înstărite. Sunt atâția copii care ar vrea să mă întâlnească, iar eu la rândul meu vreau să îi văd, dar îmi este imposibil. În viața de zi cu zi, sunt însoțită de gorilele enorme, angajate de Bill, care pur și simplu, nu mă lasă în pace, iar din cauza lor, nu pot vorbi cu niciun fan de pe stradă.

Ușa este deschisă și deja într-un minut se află zeci de copii, adolescenți și adulți în această cameră. I-am întâmpinat cu un zâmbet mare, am făcut poze cu toți și le-am dat autografe. Copiii, mai ales, au plecat cu un zâmbet mare pe buze, care nu pot spune decât că m-a bucurat la fel de mult ca și ei.

La final, am plecat în camera mea și i-am sunat pe ai mei ca de fiecare dată.

-Bună, scumpo! Te-am văzut acum și ai fost minunată.

-Mulțumesc, mamă! Sâmbătă seară voi ajunge și eu în Seattle.

-Ce mă bucur. Și cât vei sta?

-Cât de mult posibil.

-Amber, trebuie să mergem, grăbește-te.

-Mamă, trebuie să plec. Ne auzim mâine, vă pup pe amândoi! Paa

-Și noi, scumpo.

Am coborât în parcarea subterană, unde trebuia să mă întâlnesc cu Anne, prietena mea cea mai bună. Ne cunoșteam din copilărie, iar amândouă am ajuns renumite. Ea a debutat în carieră de modelling, devenind unul din cele mai căutate modele din lume. După fiecare concert, mergem împreună într-un club oarecare, unde ne facem de cap, încercând să nu atragem prea mult atenția asupra noastră. Cu toate că matahalele, numiți cică ,,bodyguarzi", ne însoțesc și acolo, îi ignorăm total și ne vedem de treaba noastră.

-Amber, ai fost superbă.

-Mersi, scuze că nu am venit la prezentarea din seara asta.

-Stai linistită, nu e problemă! Hai să ne distrăm.

Am ajuns într-unul din cluburile în care mergem de obicei. Mirosul de tutun și alcool mi-a invadat nările, din momentul în care am intrat. Cele 2 gorile au rămas la o masă din colț, unde ne puteau privi în orice loc în care mergeam. Ne-am dus la bar și ne-am luat fiecare câte un cocktail. Am început să povestim și să bem până am uitat de noi.

Nu te voi uita vreodată!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum