Capitolul 5.

89 3 2
                                    

La jumatatea drumului Ethan a sarit in spatele meu. Dupa ce l-am carat aproximativ 3 metri s-a dat jos. Am urmat eu. M-am pus in spatele lui si el a inceput sa alerge cu mine in spate.

-Staai! 

-Ce s-a intamplat? spune el ingrijorat.

-Ma doare burta!

-Serios? 

Si in acel moment incepe sa ma gadile. Nu puteam sa ma opun. Dupa un timp mi-a dat drumul.

-Esti nebun? spun inca razand.

-Putin.

Ne-am ridicat de pe iarba si am pornit spre casa. 

-Amm..ai vrea sa ramai..? Sa ne uitam la un film? il intreb cand ajungem.

-Sigur.

Am intrat in casa, iar Ethan s-a asejat pe canapea.

-Deci? Ce film preferi?

-Orice. Alege tu.

M-am indreptat spre bucatarie sa pregatesc floricele. Ethan a ales un film horror. La o scena mai infricosatoare m-am speriat si nu stiu cum am ajuns in bratele lui. La inceput a fost confuz dar si foarte amuzat de reactia mea. M-a luat in brate.

-Ti-e frica? ma intraba inca amuzat.

-Putin..

Dupa terminarea filmului Ethan a plecat acasa dar nu inainte sa-mi dea numarul lui de telefon.

M-am tarat pe scarile inalte ce duceau spre etajul casei. M-a arunc in pat obosita si-mi caut telefonul sub perne.

''Buna!''

''Heii! Ce faci? Iar te gandesti sa ma arunci de pe un bloc?''

''Nu..defapt ma gandeam sa te bat, sa te leg si sa te arunc intr-un vulcan activ. Dar tu?''

''Ma gandeam la mama..''

''Oh..imi pare rau. Daca te pot ajuta cu ceva doar spune-mi.''

''Bine. Vin maine de dimineata la tine. Noapte buna si vise placute!''

''Noapte buna'' i-am spus.

M-am trezit la auzul telefonului meu.

''Buna dimineata raza de soare ♥''

''Buna dimineata'' i-am raspus lui Ethan.

M-am ridicat din pat si am pornit melodia ''Nobady Compares'' de la One Direction *da sunt directionera*. Am inceput sa dansez in timp ce ma pregateam sa cobor. M-am imbtacat cu o pereche de colanti negrii luciosi, un tricou rosu cu tinte si niste  pantofi cu toc gros si tinte, deasemenea rosii.

-Buna dimineata bunico! i-am spus bunicii care gatea ceva in bucatarie.

-Buna dimineata, scumpo!

-Ce faci acolo?

-Ooo, pai m-am gandit sa incerc sa fac lasagna.

-Abia astept sa mananc.

M-am uitat la telefon si am vazut ca Ethan mi-a lasat un mesaj.

''O sa ajung in 10 minute la tine''

L-am asteptat pe Ethan sa vina. Dupa cateva minute se aude soneria.

-Raspund eu!! strig in timp ce alerg spre usa.

Si imediat ce am deschis usa am văzut-o pe mama.. Mă gândeam, ce caută aici, când defapt trebuia să fie Ethan.. Dintr-o dată, a intrat în casă, a salutat-o pe bunica, ea speriată de venirea mamei. A urcat repede la etaj, în camera mea.

A început să îmi caute geamantanele și să-mi umble în dulap, scoțându-mi toate hainele și băgându-le, dezordonat în bagaje. Eram foarte surprinsă de ceea ce făcea. După un moment, mi-am făcut curaj și, am întrebat-o :

- Mamă, ce cauți aici?

- Draga mea, trebuie să te întorci în New York! a spus ea pe un ton trist.

- Cee? Dar, de ce? Ce s-a întâmplat? întreb eu foarte confuză.

- Nu contează, haide, ne grăbim!

- Nu! Nu plec nicăieri, spun eu. Vreau un răspuns!

- Dragă, nu avem timp de explicații. Hai!

Cobor, mama rămânând sus să îmi termine de făcut bagajele și, fix atunci, sună la ușă Ethan.

- Bună, scuze că am întârziat, am avut puțină treabă.

- Mda, nu e nimic, spun eu.

- Ce s-a întâmplat? Te-am supărat?!

- Nu, nu tu! 

- Atunci, cine? 

- Nu contează, vreau doar să îți spun ceva. 

- Păi, spune.

- Nu știu dacă o să ne mai vedem vreodată.. Zic, eu cu lacrimi în ochi.

- Cum? Stai, nu mai înțeleg nimic! 

Eu, foarte tristă, ies afară și încep să fug . Ethan, după mine. Mă ajunge din urmă și mă prinde foarte strâns de mână.

- Spune-mi, ce s-a întâmplat?

- Nici eu nu știu!

În momentul ăla mă sună mama să mă întrebe unde sunt. Îi spun că ajung în 5 minute și îi închid.

- Ethan, du-te acasă.

- Dar de ce? Unde mergi?

- Acasă, în New York.

- Cee?

- Ethan, îmi pare foarte rău, nu știu cum s-a întâmplat asta, a venit mama dintr-o dată, nu a anunțat nimic și, îmi spune că ne grăbim că trebuie să mă întorc repede în New York.


Ethan face dreapta împrejur și merge spre casă. Eu o iau în partea opusă, uitându-mă în spate din secundă în secundă.
Ajung acasă și, mama îmi spune că plecăm.
Ieșim pe ușă, ne luăm la revedere de la bunica și pornim către gară...

Ultima ploaie de varaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum