EȘTI SLĂBICIUNEA MEA ♧ [FINALIZATĂ]♧

LA UN PAS DE MOARTE

Îl văd dezechilibrânduse şi nu apuc să îl prind. Cade în prăpastie. Nu știe să înoate. Sar după el și încep să îl caut prin apă. Reușesc să îl recuperez. Îl zgâlțâi dar nimic. Îi fac respirație gură la gură. El începe să tușească si să scuipe apă. Măcar e bine. Se uită la mine speriat. Eu încep să îl sărut și să îl strâng în brațe. Of...ce prost sunt micuțul ăsta aproape a murit din cauza mea.
-O s-să îmi dai o pedeapsă.spune el aproape plângând și respirând sacadat.
-Nu....nu îmi amintesc....mai nimic de aseară...ce am făcut.
-T-tu ai intrat în camera mea și ai început să țipi la mine apoi m-ai dat afară din casă. Erai cu același băiat ca data trecută.spune el plângând.
Același băiat? Același băiat. Același băiat! Nu din nou eram cu el. Dar lasă acum.
-Nu o să se mai repete. Promit. Acum hai acasă.
Îl iau ca pe o mireasă apoi plecăm.
♢
♢
♢
♢
♢
♢
♢
♢
♢
Acasă
Îl las pe pat pe micuț iar apoi plec jos să fac ceva de mâncare.
Andrew pov.
După ce Krys pleacă eu rămân singur în cameră. Mă duc spre dulap și mă schimb. Am fost la un pas de moarte azi. Oare ce o să mai pățesc acum. Sigur diseară o să înceapă din nou chinul. Ies uşor din cameră și îl văd pe Krys cu același băiat vorbind.
-Alexis îți jur că Andrew nu înseamnă nimic pentru mine.
-Hmmm bine iubire dar nu vreau să îl mai văd.
-Nu o să îl mai vezi. Poate să se și spânzure nu îmi pasă.
Îl văd cum îl ia în brațe apoi se sărută. Ce ideie bună ce ar fi să mă spânzur oricum nu am pe nimeni care să îmi ducă dorul. Iau o curea din dulap.  O agăț de lustra de pe tavan. Urcat pe scaun normal apoi mi-o leg de gât. În momentul în care intră Krys dărâmat scaunul și rămân sugrumat de lustră.
Krys pov.
După ce am vorbit cu Alexis am urcat cu mâncarea la pisoiașul meu. Îl văd cum rămâne suspendat în aer legat de gât de lustră. Scap tava și îl desfac repede. Nu deschide ochii ce fac acum. Încep să îl stropesc pe față cu apă. Deschide încet ochii. Încep să îl strâng în brațe.
-De ce ai făcut asta. Ai înnebunit?spun eu îngrijorat
-Lasă-mă să mor tu du-te la Alexis! spune el pe un ton neutru.
Cred că m-a auzit vorbind cu el. Dar eu nu vorbeam serios. Eu incercam să scap de Alexis.
-Eu nu vorbeam serios....
Se uită la mine cu dispreț apoi inchide ochii.
-Nici nu vreau să te mai văd mi-ai distrus viața. TE URĂSC!
Încep să îmi dea lacrimile dar nu încep să plâng mă liniștesc imediat. Mă ridic iau tava apoi plec. Mă duc în bucătărie și aduc altă tavă cu mâncare. I-o las pe pat apoi plec. Peste câteva minute îl văd. Coborând cu greu. I-a venit piciorul strâmb și era la un pas să cadă dar l-am prins eu. E atât de uşor. Și fragil. Nu vreau să îi mai fac rău și am să încerc să mă despart de Alexis. Micuțul meu pisoiaș se uita la mine. Îi iau tava din mână. Şi îl duc pe el pe canapea. Duc tava în bucătărie apoi mă întorc la pisoiașul meu. Dar nu mai era unde s-a dus. Urc în camera lui nici acolo nu era.
Andrew pov.
Am luat o mașină și am pornit la drum. Nu pot rămâne acolo. După o oră de mers cu mașina am reușit să ajung acasă. Am lăsat mașina în centrul orașului iar apoi am mers pe jos. Aşa îl băgăm în ceață. Acum stau pe canapea. Aud telefonul sunând. Mă suna el. Nu vreau să răspund îl las sa sune. Acum îmi trimite mesaje.
"Unde ești? "
"De ce ai plecat?"
"Ești bine?"
"Te rog întoarce-te nu mă părăsi și tu. Te rog. Nu am pe nimeni știu că am greșit mult."
Mesajele s-au oprit după jumătate de oră am primit un alt mesaj.
"M-am despărțit de Alexis. Te rog crede.mă!"
Cine îl mai crede? Eu sigur nu. Prefer să stau singur decât cu un tiran ca el. Acum mă uit la televizor complet calm ca un om normal ce sunt. Dar liniștea nu durează mult că îmi sparge ușa un retardat. Mda. Mă ridic și mă duc să văd cine e. Era acel băiat Alexis. Ce mai vrea și ăsta.
-Tu pacoste ce ești din cauza ta Krys al meu nu mai e cu mine.
-L-ai făcut tu de e al tău? Și apropo nici eu nu mai sunt cu el aşa că spală-te cu el pe cap.....nu apuc să termin ce spuneam că mă trezesc împins în perete. Îmi pune ceva la gură și simt cum mă ia somnul. Perfect mai bine  de atât nu se putea. Peste ceva timp mă trezesc undeva legat de un scaun. Wow e perfect acum cum mai scap de aici. Îl văd pe ciudatul ăsta cum vine la mine. Eu fiind mai tupeist încep să țip la el.
-HEI CIUDATULE DĂ-MI DRUMUL SAU ÎȚI SCOT OCHII CU SCOBITOAREA!!!cel mai ciudat lucru zis de mine vreodată.
-N-ai să vezi să vedem cum o să te salveze acum Krys. Sigur nici nu o să vină după tine.spuse el cu nepăsare.
Încep să plâng acum ce fac are dreptate Krys nu o să vină după mine o să mor aici singur fără nimeni. Se apropie de mine cu un cuțit și începe să mă taie pe spate apoi pe gât. După ce că sunt vânat mai peste tot mă mai taie și el. A continuat aşa până mi-a umplut crpul de tăieturi. Sunt speriat. Poate dacă nu ziceam ca îi scot ochii cu scobitoarea nu pățeam asta. Dar nu, nu pățesc asta din cauza gurii mele proaste ci pentru că Krys s-a despărțit de el. Mă rog ce vină am eu? Nu eu l-am obligat pe Krys să facă asta. Sângereze în ultimul hal. Nu mai pot sta aşa. Din nou mi se închid ochii poate voi rămâne cu ei aşa. Visez că eram cu părinții mei. Cât mi-aș dori să fie aici și să mă salveze. Simt cum sunt cărat în brațe.
-Stai calm nu o să pățești nimic. Doar, te rog,deschide ochii nu mă lăsa și tu.
Era voce lui. Mda era de așteptat nu scap de el nici mort. Nu că mi-aş dori să scap de el dar mi-a făcut prea multe.
Krys pov.
Îl duc pe Andrew la un spital nu îl pot ține aşa. E prea grav rănit. Am ajuns acolo și imediat l-au preluat niște doctori.
-Unde l-ați găsit.
-El a fost răpit și l-am găsit aşa...spun eu printre lacrimi, eu plângeam chiar plângeam.
Sper doar să fie bine.
-A pierdut prea mult sânge. Nu are multe şanse să trăiască.

♢Va urma♢