A court of ice and flames

Începuturi

Îşi trecu mâinile tremurânde peste rochia de mătase albă, acum pătată cu o substanţă maro şi lipicioasă. Părul îi era ciufulit în toate părţile, frumoasa ei coadă împletită arătând acum mai ceva ca un cuib pentru privighetori.

Îşi ieşea din minţi.

Perechea ei preferată de pantofi, cu fundiţe negre pictate de către cele mai iscusite mâini din regat fuseseră date uitării în grădina Edenului. Şi ca totul să fie complet, faţa îi era pătată de noroi şi praf, iar încheieturile îi erau roșii și cu vânătăi care o dureau îngrozitor.

Dona Madrigal o privea nemulţumită şi ştia că urma să fie pedepsită, dar la naiba, nici măcar nu era vina ei.

Aiax o spionase scaldându-se în Lacul Dulce, apoi practic o hăituise prin toată Pădurea de Curcubeu doar ca să-şi înfingă colţii ascuţiţi în rochia ei nouă şi s-o sfâşie. În schimb, idiotul
s-a trezit cu o creangă de bambus în bot.

Îl ura pe Aiax.

Era o pocitanie de prinț nenorocit care nu-şi cunoştea lungul nasului, din păcate. Profită din plin de puterea lui de vârcolac şi îi place să se tot joace cu ea. E un idiot.

-Du-te în camera ta şi nu ieşi până nu-ţi spun eu!

Îi ordonă Dona Madrigal, iar ea nu avu nicio putere pentru a vorbi ceva în propria apărare. Nu acum cel puţin, nu când era atât de furioasă.

Îi întoarse spatele femeii şi îşi croi drum spre ieşirea din seră. Muşchii o dureau îngrozitor şi abia aştepta să facă o baie lungă şi cu multă spumă, aşa că îşi anunţă din timp servitoarea să-i pregătească apa. Nu suporta ca apa să fie doar călduţă, o prefera aproape fierbinte.

Păşi pe iarba umedă, încă desculţă şi cu poalele rochiei puţin ridicate pentru a nu atinge pământul. Era oricum suficient de murdară, nu voia să tragă după ea şi mai mult jeg.

Un chicotit îi atrase atenţia şi se opri dintr-o dată. Îl zări pe Aiax cocoţat în vârful unui cireş, şi îşi spuse în gând că n-o să mănânce niciodată fructele din pomul atins de el. La naiba cu el şi cu toţi. Este o prințesă şi merită mult mai mult respect, chiar şi decât Aiax. Da, poate el este bărbat, şi da este prinț, iar pe deasupra este şi vârcolac, dar ea putea să fie următoarea moştenitoare de drept a tronului din Araeya.

Sau cel puţin spera să fie.

Singura ei problemă o reprezintă umanitatea care o mănâncă de vie. Nu are pe nimeni ca şi familiar, nu are vreo putere magică, nu se preschimbă în nimic. Este pur şi simplu ea şi atât, iar asta o aruncă departe de marele tron al regatului de care aparţine.

Practic este o anomalie. Până la vârsta de 14 ani ţi se arată ce anume reprezinţi dacă faci parte din familia regală, dar ea are aproape 18 şi încă nu este nimic. Iar ca tacâmul să fie complet, s-a născut cu urechi de elf, deși nu este un elf. Probabil nu ar fi vreo problemă, întrucât nu toată lumea se naşte sau capătă astfel de caracteristici, dar aici este vorba despre fiica de drept a regelui Dimatrov Drogo şi a lui Anastasis De Froyo.

Dragul ei tată, regele Dimatrov Drogo este un familiar vampir. Familiarul este un spirit în formă de animal care servește la magie, protejează de spirite rele, sau alte fapte legate de vrăjitorie. Familiarul lui Dimatrov este un frumos grifon pe care îl ţine în grădinile suspendate din jurul castelului. Este un animal uriaş, cu un corp puternic de leu, un cap fioros de vultur cu un cioc imens şi negru, gheare ascuțite și două perechi de aripi care-i permit să se alăture norilor. Este un fel de apărător în caz că există un potenţial pericol. Un Cerber ce apară porţile propriului Iad.
Numele grifonului este Chaeius şi din ce se ştie poate conversa telepatic cu stăpânul de drep, adică cu regele.
Zâmbi cu nostalgie când îşi aduse aminte de momentele când tatăl ei o plimba calare pe Chaeius în jurul regatului, deasupra tuturor, strălucind asemeni soarelui.