Despre tine

Capitolul 33

    — Hei! ai venit la banca mea atunci când s-a sunat. Putem vorbi puțin?

    Dacă pot scoate vreun cuvânt pe gură fără să leșin!

    — Da, m-am ridicat în picioare.

    Mă mir cum pot sta în picioare, căci genunchii mi s-au înmuiat ca naiba. Inima îmi tresaltă de fiecare dată când îți aud vocea și îmi bate din ce în ce mai tare. Cum poți avea acest efect asupra mea?

    — În ce zi este cel mai bine pentru tine să ne întâlnim?

    — Eu pot oricând. Alege tu.

    Încă mai pot vorbi! Mă mir că nu m-am pierdut încă și vocea nu a început să îmi tremure. Cred că evoluez. Mă obișnuiesc cu tine în preajma mea.

    — Ce spui de miercuri și sâmbătă? E mult de lucru și aș vrea să ne ajungă timpul, spui ușor rușinat și îți lași acei ochi minunați în pământ.

    — Ăă... Da, e bine. Miercuri după școală? întreb cu vocea întretăiată.

    Doamne, să purtăm o discuție e mult mai greu decât mi-am imaginat. Parcă sunt sugrumată de gât și nu-mi găsesc cuvintele. Tot ce vreau e să nu mă fac de râs în fața ta!

    — Da.

    Te-am privit direct în ochi atunci când ți-ai ridicat privirea. Era atât de pătrunzătoare și de intimidantă, încât m-ai făcut să tremur.

    — La mine? am șoptit.

    Vocea mea a plecat în vacanță. Nu mai pot articula nici măcar două cuvinte coerente. Îmi simt obrajii arzând, iar palmele îmi transpiră.

    Hai, Eva, fii bărbată! Nu te face de râs! Nu în fața lui!

    — Ce ai zice să ne vedem o dată la tine și o dată la mine? ai spus cu vocea răgușită. Foarte răgușită!

    — Da, este... Este bine așa.

    Respir greu și mă pierd tot mai mult în ochii tăi. Îți dai seama de asta, știu că o faci, dar nu te dai bătut și mă privești în continuare, parcă mai pătrunzător.

    Cred că vrei să vezi cum leșin pentru a doua oară!

    — Ne mai vedem! ai zâmbit ușor.

    Ți-am zâmbit înapoi. Erai la fel de timid ca mine.

    — Ne mai vedem!

    Te-ai îndreptat spre banca ta și te-ai apucat să îți strângi lucrurile. Mi le iau și eu pe ale mele de pe bancă, și plecăm amândoi spre ușă. Aparent, am rămas singuri în clasă. Mergi iar înaintea mea și îmi deschizi ușa. Doamne, ești atât de drăguț și ai atât de mult bun simt!

    — Mulțumesc!

________________________________________

    Vreau să fac un anunț.

    Astăzi m-am gândit să fac să fac o carte, ca un fel de volumul doi de la "Despre tine", din perspectiva lui Aiden. Cu toate trăirile, gândurile și sentimentele lui.

    Am nevoie de părerea voastră, așa că aștept să îmi scrieți. Nu contează dacă îmi spuneți în comentarii sau în privat, tot ce vreau este o părere sinceră, sfaturi și dorințe. O să le iau în considerare pe toate.

    Deci, nu vă sfiiți!