Psihopata din mine

Capitolul 1

                          ~Gândurile~

    Ah...uite cum stă acolo in banca de langa geam si privește in gol, ochii aia albaștri..parul ala negru..oh doamne chiar il ador. O nu s-a uitat la mine m-am ferit de privirea lui, sigur ca ma vazut..yeah acum scrie il pot privi toată ora..
   Iar s-a uitat la mine, ce dracu? Sper sa nu creadă ca mă holbez la el sau ceva ar deveni si mai ciudat. Deja simt cum mi se răcesc mânile si inima imi bate rau de tot...e imposibil sa nu il privesc, nu iar...A 3a oara cand ma vede ca il privesc, de data asta se uita indiferent la mine si imi face un semn de genu "ce vrei?"...fara vreun gest ma întorc cu fața la tablă...
       
         •pauza incepe•

Eu: *Imi pun castile in urechi*
El: Ăm de ce te tot uiti la mine?🙄
Eu:Scuze, ma uitam la tine? Nu e intenționat aveam ceva in gand si te am fixat cu privirea
El: Aham sigur. Sa nu o mai faci, esti enervantă
Eu: ~ce dracu sa zic?....~..Da sigur, scuze iar.
El: ok. *imi da cu palma peste telefon iar acesta cade* (din fericire nu se sparge)
Eu: *zambesc* de ce?
El: Nu te mai uita la mine.
Eu: Am inteles omule..

•orele trec ca prin magie, normal ca iar m am uitat la el si ma vazut:))•
---------------------------------------------------------------
•In drum spre casă. Ora 14:55•

   Vreau sa intru in bloc dar calea imi e tăiată de bff.

Ea: Bau pisi. Te am speriat?
Eu: ho femeie..
Ea: Ce ai iar?
Eu: Hai sus la mine sa iti povestesc
Ea: Haideee

Îi povestesc tot ce s-a întâmplat la școală cu el.

Plictisitor stiu...dar hei e doar inceputul:)). Sper sa fie ok, deoarece nu am mai scris cărți. Pupici 🧟‍♀️❤