Dialog cu o necunoscută

Nu mă privi cu atâta amărăciune sau supărare în suflet, trebuie să înțelegi că ăsta e drumul pe care aleg să merg, chiar dacă tu ești sau nu de-acord cu alegerile mele. Ar trebui mai întâi să privești motivele ca măcar să înțelegi de unde provine disperarea asta continuă și dorința de a fi mai bine decât în restul zilelor. Gândește-te puțin, m-am săturat să privesc corpul ăsta cum se ofilește de pe o zi pe alta, fără ca celorlalți să le pese dacă vă ajunge sau nu cenușă. Așteptările au început să mă plictisească, la fel cum vorbele mi-au demonstrat că e atât de ușor să faci două mișcări din buze, să curbezi un zâmbet și mai apoi să te prefaci că nu ai spus nimic sau că totul a fost o glumă; în loc să dovedești că ești un om de cuvânt.

Am început să obosesc în lupta asta continuă de a dovedi că orice om are o parte bună. Știi ceva? Până la urmă toți avem lumina și întunericul nostru, nu e datoria mea să scot pe altcineva din întuneric, atunci când acel cineva adoră să stea singur în locul ăla. Te pot ajuta cu un sfat, dar nu te aștepta să fiu eu persoana care te scoate la lumină. E datoria ta să lupți dacă vrei să fii mai bine, dacă nu, atunci îți urez bun venit în propriul Iad! Felicitări, ai dovedit ce poți!

Cred că voi avea parte de un moment de răzvrătire dacă mai aud o singură dată că e vina cuiva pentru alegerile pe care le faci, nu, acele alegeri îți aparțin în totalitate.

Tu ai simțit să faci un anumit lucru.

Tu ai simțit să spui acel lucru.

Tu ai vrut persoana aia în viața ta.

Tu ai acceptat să ierți.

Tu ai acceptat să înghiți totul.

Tu ai renunțat.

Tu ai ales drumul ăla.

Tu ți-ai ratat calea.

Tu te-ai lăsat pradă întunericul.

Așa că hai să încetăm cu acuzele și să găsim o cale scăpare. Iar când spun o cale de scăpare, vorbesc despre mine, fiindcă ștu că tu ești pierdută în acea lume.

Tu suferi pentru că nu ai putut să te salvezi atunci când o mică voce din capul tău încerca să te oprească din a greși pentru a mia oară. Știu, vei spune că nu ai regrete, că atunci când te uiți în urmă poți zâmbi. Da, e și ăsta e un lucru bun, dar îți place ce preț ai plătit pentru a fi cu lipsă de regrete? Îți place că ești nevoită să asculți toate astea de la mine?

Orice legătură dintre noi două se va sfârși, iar tu vei rămâne o parte din trecut. Nu sunt sfioasă în ați spune că voi deveni mai bună decât tine, mai luptătoare decât am fost vreodată și mult mai ambițioasă.

Voi lăsa amintirile și locurile în urmă.

Voi uita tot ce am spus.

Voi șterge imaginea oamenilor care m-au văzut ca pe o opțiune.

Voi avea grijă când și pe cine iert.

Voi vorbi atunci când mă voi simți atacată.

Voi cântări fiecare oportunitate din viața mea.

Voi risca să merg pe drumuri părăsite.

Voi lupta, chiar dacă voi mai și pierde.

Voi căuta să ies la lumină.

Iar pentru a reuși toate astea, am să am grijă de mine, de modul în care înțeleg și observ ceea ce se întâmplă în jurul meu. Am să am grijă pe cine las să-mi mai calce în suflet. Mă voi asigură că voi avea un corp sănătos, o minte curată și un caracter optimist. Da, numește-mă o egoistă chiar acum și încearcă să mă înjosești, spunându-mi că asta nu e calea. Poți țipa la mine cât vrei de mult, mă poți mustra zile în șir. Îți dai seama că la un moment dat te vei opri, nu? Fiindcă eu vreau să șterg acea parte din mine. Adică pe tine, veche eu care nu ai reușit să atingi punctul mult visat.

Veche eu care ai suferit pentru alții.

Veche eu care erai plină de frici și regrete.

Veche eu lipsită de încredere.

Veche eu lovită din toate părțile și, uneori, de persoane neașteptate.

Veche eu care, pentru un timp, ai uitat să mai zâmbești și tot ce ai știut a fost gustul lacrimilor.

Veche eu care a avut atât de multe așteptări.

Pentru mine, de azi, veche eu, vei deveni o necunoscută. Nu vreau să te mai simt, aud, revăd sau să-mi mai aduci aminte de drumuri pe care le-am mai parcurs și oameni pe care i-am întâlnit. Știu că va fi greu să te dau la o parte, fiindcă ești parte din mine, dar îți promit că o să reușesc și o să mă zbat pentru asta. Cine știe, poate vei fi mândră de mine? Știu cât ești de obosită și cât de puțin te apreciezi, de aceea îți promit că de azi eu sunt cea care te va descătușa și îți va permite să mai vezi puțină lumină.

Totuși, îți mulțumesc pentru că ai reușit să reziști până aici. Fără ca tu să exiști, noua persoană pe care îmi doresc s-o construiesc, nu ar mai fi putut să vină la tine cu convingerea asta. Înainte să sfârșesc, vreau să știi că îmi pare rău pentru acele momente grele de care ai avut parte, și atunci aș fi putut să fiu ceva mai realistă. Aș fi putut să-ți mai curm durerea, dar poate că nu aș fi realizat acum atât de multe. Sper să mă ierți, atât pe mine, cât și pe restul.

Veche eu, de azi nu mai trebuie să lupți, fiindcă ai câștigat în momentul în care eu am reușit să înțeleg cine trebuie să fiu și tu ai devenit o persoană necunoscută.

De azi veche eu vei deveni o necunoscută.

- Sfârșit -