Ok, pana acuma as fi putut zice ca-s un monstru.
Pt ca, de ex:
Daca intr-un film moare o femeie insarcinata fix de fata cu cei doi copii ai ei de 8 ani, ma doare la pijama.
Iar daca o masina loveste o pasare random/ un caine/ pisica/ etc, plang doua luni incontinuu.
Smr credeam ca nu-mi pasa de omenire :')
Pana azi. Cand tocmai am venit de la magazin acum 2-3 minute. Si pe drum spre casa am vazut un baietel. Nu avea mai mult de 9 ani.
Si ganditi-va ca, cat era el de mititel, avea jumatate de cap plin de sange si plangea in hohote.
Ba frate. Imi venea sa fug dupa el sa-l duc eu ca mana mea la spital ;-;
Pritenul lui era in spatele sau, iar mama l-a intrebat (si ea destul de panicata) ce a patit.
Si raspunsul a fost scurt si la obiect.
"A cazut"
....
PAI DE PE CARE MUNTE DE 5262872524262829826353738292862537282929762728 DE METRI TREBUIE SA CAZI CA SA AI JUMATATE DE CAP PLIN DE SANGE?.
Ceea ce m-a mirat cel mai tare este ca ( in mintea mea cazuse de pe bicicleta, pt ca amandoi erau pe biciclete) a cazut cu bicicleta intr-un gard sau pe asfalt. SI A MAI AVUT CURAJUL SA SE URCE LA LOC!
Eu daca eram in locul lui aruncam bicicleta intr-un lac si mergeam pe jos pana acasa. ;-;
Deci da.
Concluzie: Nu sunt chiar in monstru si, aparent, imi pasa de persoanele umane :'D
Yey :')
