Legende Urbane

1 A.M.

Ma trezisem in toiul noptii. M-am uitat la ceas si am vazut ca era ora 1 noaptea. Nu puteam sa ma culc inapoi. Simteam ca se intamplase ceva. Ca era ceva diferit.

M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre sufragerie.

Vroiam sa ma uit la televizor, sperand ca o sa imi vina somnul inapoi.

M-am asezat pe canapea si am inceput sa butonez canalele pana cand am gasit un canal de stiri.

Spuneau ca au avut loc mai multe crime in cartierul meu.

Ma speriasem si m-am asigurat ca toate usile si ferestrele erau inchise.

Am auzit picaturi.

Erau din ce in ce mai aproape.

Apoi totul s-a incetosat.

------------------------------------------------------------

Eram intr-o camera. Semana cu subsolul meu.

Chiar acesta era.

Eram legata de un scaun. Am inceput sa ma zbat dar in zadar. Am vrut sa tip dar nici asta nu puteam.

Frica imi intrase in maduva oaselor.

Si atunci l-am vazut. Sau sa spun mai bine am vazut-o. O fata inbracata intr-o rochie rosie sfasiata. Cu parul saten ciufuluit pana la brau si ochii. Ei bine. Nu erau.

Erau doar doua gauri din care se scurgeau lacrimi negre.

S-a apropiat de mine si mi-a zis:

-Esti ultima.

Atunci a disparut. Lanturile. Scaunul. Eram singura.

Am fugit in sufragerie sa sun politia.

Cand au venit si au auzit ce le-am spus, au ramas socati.

-O fata in rochie rosie sfasiata, cu parul saten ciufulit pana la brau si fara ochi? Domnisoara sunteti norocasa ca sunteti in viata.

-Dar cum?

-Erau familii. Totii membrii au lesinat si s-au trezit in subsolul casei lor. Erau legati si doar unul din ei a murit. Sfasiat in fata membrilor familiei. Toti ne-au descris-o exact asa.

Nu mai stiam ce sa fac.

Pana la urma m-am mutat si crimele nu s-au oprit atunci.

Dar mie nu mi s-a mai aratat fata aceea.

AVERTIZMENT

Daca i vedeti nu spuneti nimic.

Nu va zbateti in fata ei.

Nu vorbiti.

Nu va ganditi la ceva. Sa aveti mintea goala.

Nu o priviti in ochi.

Si cel mai important nu o lasati sa se hraneasca cu frica voastra.