~ 1 ~

542 15 1
                                    

Deschizand ochii, am vazut cum totul in jurul meu ardea, cum marea de flacari ineca tot ce-i iesea in cale. Ma simteam atat de ciudat, eram confuza si nedumerita. Auzeam tipetele secate de putere ale celorlalti locuitori, care populau tinuturile taramului Dream. Ameteala (provocata de fumul ce-si facea loc sa-mi patrunda in corp mai repede decat oxigenul), puse stapanire pe trupul meu, doborandu-ma, lasandu-ma sa zac inconstienta pe stratul uscat si aspru de sol.

O adiere usoara de vant, ce se juca cu buclele parului meu blond, ma facu imediat sa revin la realitate. Excludeam sub orice forma ideea de a putea fi moarta. Mai aveam atatea lucruri de facut, eram prea tanara. Am ramas surprinsa sa descopar ca nu ma aflam la jumatatea drumului dintre rai si iad, nestiind incotro imi va fi destinul. Ma aflam la zeci de metri inaltime, deasupra Oceanului de Foc. Zburam! Oare devenisem deja un inger? Oare ajunsesem deja in rai? Si daca da, cand s-au putut intampla aceste lucruri atat de repede? Mai ieri alergam prin padurile din Dream insotita de cei mai buni prieteni ai mei, Caius si Rachel. Oh, oare ce s-o fi ales de ei? Am privit iar catre focul care atingea si cate doi metri in unele locuri, cu ochii in lacrimi.

Deodata, firul gandurilor mi-a fost intrerupt de un sunet ragusit. Am privit mai atenta la ce se afla in jurul meu si, am realizat ca nu zburam de una singura, deci in nici un caz nu ma transformasem intr-un inger. Stateam pe spinarea unei dihanii gigantice ( in comparatie cu ea, eu ma simteam ca o furnica, neinsemnata), de culoarea safirului. Avea un cap imens; ochii mari si bulbucati, de un auriu precum mierea, o gura gigantica care ascundea numerosi dinti micuti, dar ascutiti. Bestia detinea o pereche impresionanta de aripi, sidefi, putin mai inchise la culoare decat restul corpului. Trunchiul era terminat cu o coada lunga, ce se unduia precum valurile marii in timp ce strabatea cerul spre o destinatie necunoscuta. Corpul ii era acoperit cu mii de solzi ce pareau defapt a fi zeci de diamante. Aceasta lighioana nu avea membre. Oare cum reusea sa se descurce fara picioare? Si cu toate astea nu semana cu nimic din ce mai vazusem eu pana atunci.

Moartea este un mitUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum